.
Timpul meu trece prin lăcuste
şi ţine până la sabie.
Voi mă întrebaţi
cuvintele lumii voastre
şi pe mine mă dor
firele de nisip din cutele vieţii
şi-n apă văd umbre,
voi mă încingeţi în fier
şi părul cămilei se roade
şi veniţi la mine
cu tava goală a morţii.
(29 aug. - Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul)
Poezie:
Comentarii
Sângerând tăiat de cuvinte
Ioan Barb -
Îmi place forte mult poemul tău. Sugerează parcă dansul Salomeei iar de pe tavă mort, te priveşte ca un reproş capul lui Ioan. Superb.
Venise
Călin Sămărghiţan -
Mă bucur dacă place. Asta înseamnă c-a fost înțeleasă. Venise vorba și am vrut să arăt cam cum văd eu poezia religioasă, dar nu știu dacă cineva ar clasifica-o astfel.
părerea mea
nicodem -
poezia de mai sus e profundă, poate că e religioasă, dar nu e creştină. nu se califică. poezia creştină trebuie sa apeleze la inimă, sa aibe mesaj. vezi poeziile lui Traian Dorz, Sergiu Grossu, Radu Gyr, Vasile Voiculescu, Sanda Moinaru, Costache Ioanid, Ionatan Piroşca, etc., etc. sunt sigur că le ştii. ce cauţi tu să realizezi e doar poezie. nimeni nu va fi mişcat sau predispus să-şi schimbe căile lumeşti în care e pierdut şi să vină la mântuire. totuşi, ca poezie, e super.
Ai reuşit. Ar fi păcat să nu continui.
Ioan Barb -
În 1998 am publicat volumul Tăcerea ca o flacără, unde am pus mai multe poezii cu temă religioasă şi am avut f. multe discuţii cu poetul, care astăzi nu mai e printre noi, Ionel Amăriuţei pe acestă temă. eram vecini de bloc la Deva. Şi cam ceea ce ai realizat în Ziua tăierii, concluzionam noi atunci că ar trebui să fie... Atunci eram prea agăţat în activitatea de jurnalist ca să mai aprofundez acele idei. Mi-am amintit citind poemul tău de acele discuţii. Şi cred că ai găsit cheia problemei. Mult succes.
Nu comentez
Călin Sămărghiţan -
Nicholas, da, a fost un răspuns dat poeziei tale, dar nu vreau să duc discuţia mai departe. Concepţia despre poezie este complet diferită la noi doi. Diferenţele sunt galactice şi-mi dau seama că nu e absolut nicio şansă să ne "întâlnim" pe undeva. Ce ştiu sigur, e că fiecare are libertatea să scrie cum îi dictează inima.
Ioan Barb, mulţumesc pentru intervenţia interesantă, eu personal chiar numai astfel concep să scriu poezie religioasă. (Am şi uşurele, dar mi-e ruşine cu ele, că-s publicate.) E drept că nu e receptată ca atare nici măcar de cei care spun că se ocupă cu aşa ceva. Deşi m-am trezit odată citat de o cercetătoare, printre cei care scriu azi poezie religioasă la noi. Şi-am zis: no iaca!