siana -
Ania
rochia alunecă pe piciorul meu
se revarsă în falduri de dantelă
îmi tai unghiile
un fel de absolvire a tuturor păcatelor ascunse
între carne și os
mă dezbrac
iar tu mă vei privi ca pe un copil cu pistrui
miroase a vanilie în miez de suflet
fidelitatea ta canină mă face să par
eticheta prinsă de degetul mare al piciorului unui cadavru
dintr-o morgă oarecare
sub piele se răsucesc venele trecutului pe care le asfixiez
cu jetul unui robinet deschis
în o mie de vise suicidale am să-mi vărs apa stătută ce o port în minte
cu dinții încleștați ne sădim pașii
până la capăt de țărână
Poezie:
Comentarii
....
Imparateasa -
"în o mie de vise suicidale am să-mi vărs apa stătută ce o port în minte" - aș fi zis "în mine" :) n-am înțeles prea bine comparația cu eticheta (poate îmi explici?), însă a fost o lectură interesantă. voi reveni.
Adina,
siana -
Ma bucura trecerea ta pe aici, te mai astept cu drag pe pagina mea de poeme. Comparatia cu eticheta se refera mai mult la acel sentiment care defineste "sunt aici, dar nu fac parte din tine si totusi inca iti apartin", nu stiu cum sa defindesc intr-un cuvant acea stare, de aceea m-am folosit de aceasta comparatie, un fel de frunza moarta intr-un copac gol. Amical, Siana