yester -
îți șterg firul de păr căzut pe tastatură
te iau în brațe ca un poem
mă uit atent te pun în pat
apoi te întorc cumva înspre mine
floare a soarelui dezorientată
cred că pe respirația ta ar
veni prigoriile înșelate
iar plămânii mei ar cânta cum cântau
martirii la roma
ating un pic părul feminin dezordonat
poate așa ajung binecuvântările
dacă aș putea exista în cerceii tăi să aud
săniile trase de cai
între noi s-a lăsat o uliță pe care merg
și miroase a cozonaci sau a pește prăjit
mâncat de Iisus după înviere
Poezie:
Comentarii
Paul,
batori -
Paul, mi-a plăcut foarte mult ultima strofă. mai cu seamă cum "ai lăsat tu uliţa printre", cu "a lăsa", şi nu cu un alt verb. apoi imaginea cu peştele prăjit şi cu învierea este foarte reuşită.
p.s. îmi sună puţin disonant versul: "te iau în brațe ca un poem" - ca *pe un, cred, ar merge mai bine dar nu e sfat, e doar o sugestie:)
gând bun.
uliţa între* şi nu printre.
batori -
uliţa între* şi nu printre. scuze:)
E un poem pe care îl citesti si il
Maria - Doina -
E un poem pe care îl citesti si il recitesti de atâtea ori, nu doar pentru sensurile absconse, ci si pentru că e prea frumos si vrei să gusti fiecare metaforă, fiecare imagine fâcând un zoom pe acestea si trâgând cu ochiul la imaginea de fundal.
Titlul e ca o cortină :) trasă parţial( de fapt cam asa sunt titlurile la poemele tale ). Nu pot să nu remarc versurile care m-au surprins prin forţa de sugestie, prin noutate, prin tandreţe:
,,îți șterg firul de păr căzut pe tastatură
te iau în brațe ca un poem"
,,floare a soarelui dezorientată"
,,plămânii mei ar cânta cum cântau
martirii la roma"
,,dacă aș putea exista în cerceii tăi să aud
săniile trase de cai
între noi s-a lăsat o uliță pe care merg
și miroase a cozonaci sau a pește prăjit
mâncat de Iisus după înviere".
Paul, fie ca ,,săritura peste novembre" să fie usoară si ulita sa nu se introienească!
( am tras cu ochiul la comentul Silviei, si am ,,empatizat cu ea", apoi m-am gândit la cât de frumos ne poate lua în braţe un poem :) )
Silvia,
yester -
Silvia, chiar îmi lipsea prezența ta sub textele mele... Am zâmbit un pic... Apoi am devenit serios și mi-am dat seama că nu știu cum să iau în brațe un poem. Desigur nu e fatală chestia... M-a bucurat trecerea ta, ca pe vremuri când dădeam nas în nas pe lira:) Mulțumesc frumos!
p/s verbul în care mă înec "a lăsa" e tot la impersonal, deci nu eu, nu eu:)
Mariana, tu pui sufletul și acoperi cu el defectele de tonalitate ale acestui poem. Dar o faci atât de frumos încât aș prefera ca vizitatorii să citească mai întâi comentariul tău apoi poemul. Pe mine mă bucură fiecare trecere a ta. E ca o strângere de mână într-un moment dificil al vieții mele. Și fiecare poem, că e mai dulce , mai rezonabil , sau cum o fi el, are nevoie de oameni ca tine. Oameni frumoși care să încurajeze. Îți mulțumesc! Iar pentru urare dublez gratitudinea:)!
în general poemele tale transmit,
mignona -
în general poemele tale transmit, dar acesta creează o stare copleşitoare.
aş vrea să pot spune mai multe, dar înţeleg şi tac.
numai bine.
mulțam Miha!
yester -
mulțam Miha!