yester -
.
era ca o poveste în care mai trăiai
printre nămeți de soare din globuri
de lalele
spre triste orizonturi cu
trotuare grele
tu nu luaseși încă al norilor
tramvai
îmi reveneai frumoasă
și primul tău ales
dansa cu pomii singuri pe scoarța ta
terestră
îmi aprindeai sub piele
nebună o orchestră
făceam încet din muguri de gânduri
înțeles
treceam prin anotimpuri
clondire cu venin
și uite ești departe când mă înfig
în rugă
mă molipsește râsul
ceva mi se îndrugă
iar timpul negru
vine cu zâmbetul său fin
nu mai aud ci caut a ceților
menire
te sprijinești de raze
la fel de grațioasă
probabil viața-i altfel dar sincer
nu îmi pasă
cobor în crama rece ca la o întâlnire
Poezie:
Comentarii
un poem trecut la preferate
elia-clodia -
si distrus de ultimul vers
despre credinta in iubire sau in sfantul duh , ma rog. e frumos spus : iubirea e un sfant duh.
cred ca am sa tin minte toata viata versurile:
"îmi reveneai frumoasă și primul tău ales
dansa cu pomii singuri pe scoarța ta terestră
îmi aprindeai sub piele nebună o orchestră"
pentru ca trezeste in mine un ancestral care spune: perfect adevarat."primul tău ales
dansa cu pomii singuri pe scoarța ta terestră"
finalul mi-se pare in stil invechit si paleolitic.
"însă în crama rece sunt ultima golire"
nu se invarte soarele in jurul pamantului. invers.
pentru că
yester -
poemele acestea cu ritm și rimă sunt ciorne, șpalturi ori cum vrei a le numi, dar și pentru a-ți satisface mișcarea de revoluție, uite că am modificat ultimul vers. dacă ai o propunere mai bună shoot pls & mai vedem. până atunci sunt plăcut surprins, cam ca sf. duh de care pomenești.
sensibilitatile ma impiedica
elia-clodia -
poate
daca asa vrei tu
trebuie sa gandesc, dar observ oricum doua lucruri care nu te caracterizeaza: acel ca in loc de precum, iar c cobor crama
suna a ironie, zau.
mda feel free
yester -
păi asta și este (ironie) ca și cum n-ar fi. cititorul are de ales, ori mă face bețiv, ori compară femeia cu vinul, ori și una și alta.
spunea un tip, mai deștept ca noi și încă mulți alți scriitori, că ale dânsului cârți sunt ca apa. (era modest) iar cărțile marilor genii sunt ca vinul. (de unde asocierea mea a femeii cu vinul, din finalul poemului) din fericire,(continua tipul deștept) toată lumea bea apă.
feel free
elia-clodia -
"că ale dânsului /////////////cârți sunt ca apa"
nu il recunosc in exprimare pe domnul paul blaj. el nu foloseste cuvintele asa de obicei.
il vedeam zicand:
"spunea un tip, mai deștept ca noi și încă mulți alți scriitori: cârțile mele sunt ca apa. (fara explicatii, nici cand e cazul deoarece trebuie musai sa stea de voreba cu un erudit) iar cărțile marilor genii sunt ca vinul.
eu scriam
yester -
pentru posteritate!