uit să mă șterg pe umeri după duș
deși prosoapele nu dor
la fel cum de atâtea ori stau abătut
lângă fereastră
pentru că nu mai iese oxigenul
intrat în mine

***

la amiază dezertez pe străzi
cu lumină sub unghii
merg încet cum merg balastierele
până simt
un alint neterminat
o senzație benefică de evaporare
spre mâine

***

copilul cu șapcă nike se apropie
are ciocolată în mână
mușcă un pic
se uită la gulerul cămășii
apoi râde ca și cum aș fi invizibil
și poate că sunt

***

am studiat demult răceala unui prieten
i-am gustat disprețul cum guști dintr-un borcan
gem stricat
m-a durut
dar nu mai știu precis ce

***

nu iubesc decât faptul că pot gândi
iar odată
am să construiesc orașe mari pentru becatine
și câinii schilozi