Se spune că rațiunea
a fost din când în când mamă bună,
însă niciodată fecioară.
(Nu-l mai scrie, Mario, nu-l mai scrie!
Pisează-i pe limbă un distonocalm pentru poeme
și mai lasă-l încolo de nebun)
Oglinzile pentru gânduri
asemeni ceasornicelor pentru oameni:
nici unele nici altele nu fac diferența
între zece ani înainte sau după,
mai frumoși sau mai urâți decât ceva anume.
(O să-și taie venele în oglindă gândul ăsta.
Acum să te văd dacă e sânge din sângele tău!)
Gând:
de astăzi nu îmi mai sărez viața
cu femeia lui Lot.
Poezie:
Comentarii
bobadil -
Buna ideea si ok realizarea... impingerea pe doua planuri (normal, apare si oglinda aici, zice prezent) merge bine, altfel eram intr-un simplism sau mai rau, in desuet. Vad si o urma de forta, dar parca ar trebui mai multa, nu contenesc sa fiu surprins de unde ai scos poemul premiat, acela avea suflu de te dadea jos din picioare. Sigur, un autor (autoare) nu trebuie sa scrie mereu la fel, dar ar fi indicat sa incercam sa tintim sus... apoi vedem noi unde nimerim, nu Mari? :-) Oricum, un poem inchegat pe care il apreciez cum se cuvine. Pe alocuri chiar m-am gandit ca pe mine m-ar fi "furat doamna cu coasa"... cred ca pe la oglinzilea alea, dar e mai bine asa cum ai spus-o tu, cu femeia lui Lot. Andu
Virgil -
text ambiguu