Sapphire -
stai. taci. netezește răsăritul. caută.
***
pe umeri au crescut amintiri ca niște porți netezite de dor
aici am zburat cândva
aici
urmele cu care am tins spre ieșirea din ou
mai sângerează încă
împletiturile acestea curg șuvoi
înapoi și-nainte într-o spirală perfectă
sau ce-am învățat c-ar fi o spirală
printre degetele mele lungi
albe
timpul
nisip mort
adâncit ca un munte în inimă
numele lui mă caută fără nici un sunet
înăuntru
acolo unde îngerii mai primesc lacrimi din mâinile noastre
făcute căuș
Poezie:
Comentarii
Ela -
Prima privire asupra răsăritului tău de lună, aici predomină sidefiul azi. Desigur, te recunosc în stil, te recunosc în acest decor acvatic, printre urme, în căușul palmelor, cumva întrezărind îngerii, în căutarea perfectului (chiar și din ceea ce credem a fi o spirală), mereu nisipul-timp, mereu apele-suflete, mereu o naștere și o pieire, un eu, un tu... Am sentimentul că faci spirale uneori prin poeziile tale, te reîntorci vizitând în tine locurile spre a te defini și perfecta. Glasul tehnicii tace. Nu e timp pt el. :) Și totuși, nu mă pot abține: primul vers îmi pare ușor "cinematografic". Sau mă înșel?
vladimir -
Inceputul sacadat imi pare imaginea dinamica a unui puzzle a carui piese se aseaza in pozitiile potrivite pentru a determina perspectiva propice creatiei. Ai sugerat frumos momentul inceputului unei lumi alegand ca aceasta sa nu ia fiinta din organic (pantecul femeii) ci dintr-un soi de anexa oculta a acestuia (oul). "adâncit ca un munte în inimă"... un vers care induce ideea de paradox si de neincredere in reperele spatio-temporale pe care le acceptam aprioric... sau poate ca uneori muntele se vrea un eufemism pentru prapastie:) M-as fi orpt aici... "numele lui mă caută fără nici un sunet înăuntru"... da impresia de soarta netocmita... imi place cum ai spiritualizat aici conducand lectorul spre un tarm cu plaja virgina.
Sapphire -
Ela, cred ca tu ai privit in modul tau deosebit poezia aceasta, ca pe o trecere spirala prin locuri stiute. E si aceasta o cheie.... hmm. Desi eu am vrut mai degraba sugera inceputul uitat, pe unde numai in vis iti aduci aminte ca ai trecut. "glasul tehnicii tace"?! si da, primul vers este voit cinematografic, si face oarecum legatura cu o alta poezie. Vladimir, fara acele asezari de "culise" intoarcerea nu ar fi posibila, intr-adevar. Iar paradoxul este la el acasa la mine (sau invers :-), pentru ca intotdeauna ajungem sa ne intrebam daca, schimband coordonatele stiute, lumea nu ar prinde cu totul si cu totul alta semnificatie. Poate ca ai dreptate.. poezia ar fi putut sa se termine in acele doua versuri, dar vezi tu, pentru asta e nevoie de o anume deschidere in lectura...