îmi place fata asta
vrea să mă ducă la ţară
dar pe mine greierii mă scot din sărite
stăm pe maidanul unde ard frunze
nicio casă prin apropiere
balansoare scârţâie cuvinte de epocă
aş vrea să fiu cavaler
să nu-i suflu fumul în faţă
să-i dau bani cerşetorului care se ţine după noi
vrea să fie învăţătoare iar
eu admir inteligenţa mai puţin educaţia
nu mi-am dat seama cum am intrat în mănuşile ei
strâng degetele unul de altul şi-mi amintesc
acum zece ani avea părul drept nu purta ochelari
aparatul dentar o împiedica să zâmbească
şi purta tot felul de lucruri ciudate
era un dezastru
dar avea sprâncene groase ca un om natural

ai tu ce ai să împrieteneşti păsări
ele te-au învăţat să fii aşa de frumoasă
ca lucrurile care se văd prin fereastră oricât ai vrea să le
ocoleşti
ţi se opreşte privirea în ele

într-o zi cineva o să întrebe de ce fac toate astea
ea tot nu ştie şi dacă ştie nu crede şi dacă totuşi crede
nu-mi spune
despre cărţi unde sunt răspunsuri

eşti ca o ploaie care se opreşte în frunze
exact când să-mi spui te iubesc vântul împrăştie
sentimentele şi umplem curtea de ele
vin copii din alt cartier şi se joacă
le aruncă de la unul la altul
aş vrea să te conduc dar nu ştiu să merg lângă o fată
nu am nimic pregătit dar ţie nu-ţi pasă
mă urmezi gata să dormi şi în gară pe
jos
o să ne plimbăm cu trenul prin viaţă