Oamenii nu se pierd unii pe alții
decât atunci când se privesc silabisiți
sau articulați ca niște substantive comune.
Există o gramatică a plânsului,
o gramatică a bucuriei,
o gramatică a greșelilor repetate.
Oamenii se pierd unii pe alții
atunci când se poartă neglijați
ca un breloc la chei,
atunci când sunt uitați în exterior
ca o cheie în ușă,
atunci când sunt forțați cu umărul
ca o ușă încuiată.
Toate intrările și toate ieșirile
au o gramatică a lor.
Oamenii se pierd...
Poezie:
Comentarii
bobadil -
Marinela, exprimarea cu "decat" nu este adecvata cu atat mai mult cu cat tu repeti in poem cuvantul "gramatica". "Neglijati ca un breloc la chei" asta cum vine? Finalul este simplist si imi sugereaza urmatoarea gluma, se face ca vin gardienii la seful inchisorii si spun disperati sefu' a evadat prizonierul cel mai periculos!! Pai cum, n-ati pazit cu strasnicie toate iesirile? Ba da, dar a fugit pe o intrare ! Eu zic ca ideea poemului e buna, insa exprimarea lasa mult de dorit. Te voi mai citi.