N-aş fi intervenit aici dacă insolenţa, aberaţia şi fudulia ta, Eugen, ar fi rămas la cotele cu care ne-ai obişnuit.

"nu este un text perfect, dar dpdv literar este peste media valorică a ceea ce se postează în general pe aici. Și când spun asta, mă bazez pe lecturi și pe cunoștințele mele în domeniul literar"

......Nu este prima dată când spui asta. Şi ai dreptate - textul tău este peste medie, dar peste media de kitsch. Ţi-am mai spus, o repet: tu nu faci decât să practici arhicunoscutul şi arhirăspânditul diletantism liric, în numele libertăţii de exprimare si al sentimentelor --> simt, scriu, deci poexist.

......Cum ar spune Topârceanu şi vecinul meu tractorist, de la 4, tu n-ai talent. Nu ai talent nici măcar cât să-l poţi stoarce de un vers credibil. Din păcate (sau din fericire!), nu ai nici minimul necesar lingvistic, pentru a putea ascunde lipsa talentului. Că n-ai! Talent.
E plină lumea de unii care trăiesc doar din talent sau de alţii care vieţuiesc numai din sudoare, aproximativ nimic rău în asta. Dar când n-ai nici una, nici alta, aşa ca tine, şi mai eşti şi plin de fudulii şi veleităţi, devii cel puţin ridicol şi cel mult impertinent.

......Oricât de mult ne-ar plăcea nouă să credem că habar nu avem ce e poezia, trebuie să cădem de acord că ea, în orice eră s-a aflat şi s-ar afla, păstrează câteva amprente implacabile - limbaj specific, motive/simboluri care derivă în/din secvenţe poetice subiective şi tind spre universal, relaţii de antagonie/ simetrie, unitate stilistică, inefabil concret sau latent, intuiţie, sens şi trăire concentrate în aceeaşi axă, sensibilitate discursivă, domino metaforic etc. Şi pentru că tu nu ai nici talent şi nici tact lingvistic, scrierea ta, de cele mai multe ori, e o lălăială la modul general, fără nicio caracteristică lirică, de întinderi relative, între reţeta de papanaşi cu dude şi cartea de telefoane a Chinei, presărată cu obsesii de sezon - fumatul, urmărirea unei femei din spatele geamului, fumatul, luna, umbra, fumatul, de ziua ta, noaptea, fumatul. Limbajul tău este unul scorţos, agresiv, situat neapărat între amantul violento-înşelat şi Bolintineanu, nu există strop de sensibilitate, iar singurul instrument liric care îţi funcţionează propice este furca. Scrisul tău se vrea unul cameleonic, via SUA, minimalist în ceea ce priveşte tropii, dar cu un grad ridicat de realism penetrant. Doar că scrierea pe care o fabrici se îndepartează până la paralelism de şablonul de dinainte, iar rezultatul pe care ni-l faci public este o vehementă stare de nestare, o fiţuică plină de testosteron spânzurat între două metafore, un rechizitoriu public captat prin cele mai rudimentare scule poetice. Pentru că-ţi lipsesc cultura literară, exerciţiul, sinceritatea faţă de tine şi capacitatea de cenzurare lirică. Şi talentul. Nu simti niciodată vibraţia de după cuvânt şi eşti incapabil să formezi încărcătura energică între două vorbe şi, mai departe, să obţii, din încheietura a două versuri, sensuri estetice complementare. Pui - e drept, cu talent muncitoresc - cărămidă peste cărămidă, dar ele-s diforme şi inegale, iar chitul îti lipseşte. Nu creezi niciodată legătura cu cititorul, pentru că "poezia" ta nu transmite nici sufletesc, nici cerebral, iar acest fapt - a transmite/ a sensibiliza - rămâne scopul primordial al poeziei. Şi tu nu poţi transmite, pentru că n-ai. Talent.

......Este îngrozitor de amuzant cât de mult crezi tu în că pe cititor îl interesează toate gândurile şi impresiile care te vizitează. E interesant şi revelator când te apuci de filosofii în timp ce fumezi, pentru că tu fumezi frumos şi unic, iar din vârful ţigării tale începe lumea. Ţie îţi place să fumezi, fumezi mult în timp ce scrii şi ne spui succint că fumezi - în suta de rânduri plat. Iar tu fumezi mult şi interesant, pentru că fumatul duce la fumat şi degetele tale trebuie descrise atunci când fumezi. Ştim cu toţii că un an întreg ai urmărit de la geam o tipă - ba iubită, ba târfă, ba inger - că nouă luni i-ai tras gloanţe-n cap sau ai rugat-o să-şi tragă glonţ în ţeastă, "ţeastă" pentru că ţie îţi pare un cuvânt dur, masculin, şi îl foloseşti rar - de două ori pe minut -, ştim că de opt mii cinci sute trei ori ai devenit propria ta umbră, că ai închis ochii şi ai văzut întunericul, ştim când ai concediu, când te duci acasă, ştim că plouă cu lună, cu soare şi eşti singur, şi luna şi soarele devin lunete, ciocane, maşini de spălat vase şi alte ustensile, şi, mai ales, ştim că toate astea se întâmplă când fumezi, pentru că tu fumezi unic, iar fumatul e un gest intelectual. Şi ştii de unde şi de ce ştim? Pentru că ai tu grijă să ni le repeţi cu fiecare text, de trei-patru ori în fiecare pixel pe care-l nenoroceşti pe viaţă.

......De aceea, când văd că afirmi că textele tale sunt peste tot ce se postează pe aici şi când văd că dai nume care scriu foarte prost - nume care ţi-ar putea oferi, contra cost, lecţii lirice -, mă înghesuie plânsu-râsu'.

.......Cu un singur lucru ai dreptate: "Ce mi se pare grav, însă, e cu totul altceva: și anume că siteul ăsta promovează non-valoarea." - da, când acest site găzduieşte scrierile tale, promovează non-valoarea. Şi ştii de ce?

Pentru că n-ai talent!