vă rog să postați la comentarii textele pe care le scrieți sub inspirația imaginii de mai sus și pe parcurs le voi introduce în corpul textului.



Lentib

am uitat numărul cărămizilor
pe care le ridic
în ogivele unui nou babylon
urc de fiecare dată
sperând să-mi vorbeşti
întunericul dând târcoale urechilor
am învăţat de la străini
aproape toate limbile
sperând că voi afla
cum se spune
“dor”
în alternanţe de roşu şi negru

cobor doar cu tăcerile tale
un fel de seminţe
ale apusului de soare
pe care le mestec
ca să te pot purta
şi mâine până sus


cezar

la balul lunii
fata-i cere tăcere
amantului ei


cezar

La fereastra dinspre grădină
stă o tânără fecioară
costumată în crinolină
şi o mască pe ochi, uşoară.

E fecioara ploii care
aşteptându-şi iubitu-n noapte,
îl zăreşte pe cărare...
Cei doi iubirea-o spun în şoapte...


nicodem

în culorile nopţii o samba-reggae
s-a oprit sub geam
copacabana e încă plină de lume
el sambodromo a curs până la ultima picătură
maracatu şi frevo zgâlţâie aerul parcă
încercând să-l despice
cordao do bola preta
marchinhas
munecas
ritmuri de burgeonic dans
carnaval sau circ frivol în toate moleculele
oraşului

tu calcă încet
roşu e culoarea mea preferată
am terminat dansul
sectorul 6 e ca un câmp plin cu măşti
baloane sparte steguleţe pene de papagal
sicle goale de bere şi sânge

nu pune întrebări
iniţierea n-are nevoie de zgomot
lasă-ţi cuvintele în antreu şi ca rafta marley
acordează-mi atent corzile pielii
apasă pe coarda g pe coarda o
vor înflori aceleaşi acustice note
în acelaşi timp în amândoi
apoi vom vorbi.


elia-clodia

vino între secunde
lasă trupul în braţele nopţii
am să-ţi arăt cum e sufletul
când nu se teme de iubire
nici de moarte
nici de gânduri


Ioana Geacăr

din degetul mare şi arătător fac un cerc şi te privesc peste capete
totul se amestecă
albastrul cerului şi frunzele şi mesele galbene
până ajung să te vâr în cercul meu
mi-e teamă
că dacă zâmbesc
faţa mi se va descompune
în mii de bucăţele