tu alegând scamele
de pe puloverul tău roz
în genunchi
eu schimbând
de zor acumulatorii
am scos întreg șifonierul
și-am adunat
un munte de scame.

o pernă din scame îmi coși
să-mi cufund visele
să mă trezesc cu viziunea
unei alte slujbe
sau a unei case
(ultracentral), spațioase.

miroase a pâine prin casă
e fără mâneci – scămoasă
nu am s-o port prea mult
ci-am s-o mănânc
de foame.

vreau să dizolv
pereții cu acetonă
și-apoi să ne decolorăm
pe rând părul și ochii
buzele ce se sărută
și sufletele
până când de sus
o vagă pată de culoare
va semăna cu noi.

vom deveni o-ntinsă
coală de hârtie
pe care după zi
mașina de scame
odihnindu-se ne va vorbi

mototolindu-ne în jurul ei
îi vom fura din suflet.