Mi-aș dori să pot spăla banii.
Mă întreb, însă, cum poți curăța acele bilete
De cinema cu care mergi în sălile
Din Piața Mare sau din Paiața Veche
Spre a privi cum se vând pepeni verzi din Turcia,
Ceapă proaspătă din Grecia, pâine de Vel Pitar,
Ca în America, feliată și ambalată
Sau țigări Pall Mall de contrabandă?
Mă întreb cum pot spăla banii
Cu care cumpăr pâine bună cu 6 bani
Și legătura de usturoi gratis la varză…
Cu care umplu sifonul de plastic
În timp ce beau o bere la halbă
Rece și cu multă apă dedurizată.
Cred că dacă aș putea spăla banii
Aș avea casă și mașină bengoasă.
Prieteni la sala de forță și fete
Care să mă însoțească la vilă
Când cântă manele o boxă
De pe terasa din colțul străzii
Până târziu în noapte unde
Și gălăgia ar putea fi inutilă.
Să stau beat de fericire si binecuvântat
Privind Mercedesul pe gazonul verde
Al primăriei parcat…
Dar mă minun: cum banii se spală?
Trebuie să îi bagi la mașini de spălat?
Să îi storci, să îi pui la uscat, să îi freci
Până culoarea verde, albastră, roșie, galbenă
De pe ei se desprinde sau până îi pierzi
Printre mâinile atâtor curățitori
De aceste minunate culori ce se prefac
A fi mafioți, cămătari, politicieni,
Oameni de afaceri simpli și nevinovați?
De aceea spun: mi-aș dori să pot spăla
Banii ca pe șosete sau ca pe dresuri.
Să îi întind la soare pe sârmă
Prinși în cârlige să fluture umbră
Peste milioane de hectare de pământ,
Peste blocuri de locuințe închiriate,
Peste afaceri prosperând, peste toate…
Cei ce îi văd să creadă că nu am parte
Decât de rufe murdare și desperecheate
Întinse la soare ca niște broaște râioase.
Comentarii
emiemi -
Cred ca textul ar mai merita lucrat, pentru ca, personal, mi se pare mult prea cliseistic. Tehnica, din punctul meu de vedere, nu poate sustine imagini paguboase ca mercedesuri, manele, mafioti. Si spun imagini paguboase, pentru ca dincolo de gradul de protest personal, toate imaginile sunt arhicunoscute si arhifolosite. Cred ca s-a incercat un stil postmodernist, dar in opinia mea, acest fel de poezie esueaza prin prea multe locuri comune. Remarc imaginea broastelor din final.
lucian -
multumesc pentru trecere si parere, emiemi. sunt de acord cu tine in ceea ce priveste imaginile paguboase ale lumii in care traim, insa, intentionat le-am folosit in ideea de a profita de realitatea arhicunoscuta si arhiintalnita. nu am incercat sa ma inscriu intr-un anume stil, insa bine ai punctat, am incercat sa fac din poem un protest personal. te mai astept la fel de obiectiv si sincer. cu aleasa prietenie.
Sapphire -
Clar, abuzul de clișee nu duce la nimic bun, nici măcar atunci când este intenționat. Cu greu nu te poțși stăpâni să îți spui, citind, că ești în fața unui pamflet de provincie (și eu sunt născută în provincie, no offence). Sfârșitul însă face toți banii. Eu aș spune, Lucian, că niciodată, orice s-ar spune, nu scriem doar pentru noi. Mai ales când este vorba despre un "protest personal". Prin urmare, nu ar fi rău dacă ai lua ceea ce este bun aici (revolta, stilul lejer, necăutat, finalul care aduce tot piperul și autenticitatea), ai renunța la locurile comune și ne-ai spune tu cu adevărat care este protestul tău, fără accentuări inutile de tușe. Poezia nu prea se servește cu succes de asemenea procedee.