Ceasul meu doarme. Îmi ascunde timpul și nu-l mai împarte.
Stă plin de nimic în perete, risipit între cifre distante și moarte.
Refuză să îmi spună cât mai am până mâine sau până departe.
Știe că minte. Secundele lui îmi sunt, ca și el, needucate.
Așadar, ce rost mai are să dorm sau să visez, să citesc, să slujesc?...
Orice-aș face se pare că mă dezlânez, mă deșir, mă topesc.
Că sunt nisipul clepsidrei ce se întoarce nu știu cât de sublim
Și curge părelnic, ca râul din sine, dar nu curge. De fapt, e destin.
Ceasul din perete a stat. Cu el, se pare, că a stat lumea întreagă.
Nu se mai naște, nu se mai moare… Pădurea nu mai este în vlagă.
Cântecul păsărilor eternității nimeni nu știe să îl mai asculte
De pretutindeni în ceasul din perete toate se opresc între secunde.
Afară așterne cerul un strat fin de noapte și încă unul de frig.
Peste toate sau prin toate încerc firește să trec, să le cuprind…
Însă îmi împietresc limbile timpului în cadranul rotund din perete.
Ceasul meu doarme. Cu el dorm secole, vise, clipe și mii de regrete.
Comentarii
cami -
Îmi spun, iată- mă din nou pe aici, dar, dacă nu las niciodată vreun semn, cum va ști că am trecut? Îmi place ideea unui timp ascuns, "risipit între cifre, distanțe și moarte", un timp care adoarme în el regretele... Un univers magic, atemporal, în care poți asculta cântecul păsărilor eternității, îmi pare un Eden...:)
lucian -
multumesc, cami, pentru alesele cuvinte si ganduri. chiar m-am simtit atemporal cand am scris acest poem. ma bucur ca am reusit sa iti darui, prin acest poem, stari atat de frumoase ca cea a Paradisului. mi-as dori ca fiecare cititor sa spuna ceva dupa ce a citi poezia mea. orice...
Aranca -
ma streseaza atitea rime ce nu respecta in primul rind regulile. ideea se pierde in incercarea ta fortata de a introduce rima peste tot: e ca si cum ai pune zahar in toate cratitele de pe aragaz. erai mult mai expresiv in "constringeri 6".
lucian -
draga Aranca, voiesc sa iti spun ca nu am urmarit nicicum rima, cu atat mai mult regulile rimei. poemul l-am scris asa cum am simtit ca trebuie scris. ideea lui si marturisirea ei a primat in fiecare cuvant, in fiecare vers. nimic altceva. eu nu cred in reguli. arta este ceva ce se intampla. arta nu este matematica de gimnaziu, ci cercetare pura. ceea ce se intampla dincolo de bariere, legi, reguli... nu am pretentia ca ceea fac eu este absolut sau perfect, dar fac din suflet.
Aranca -
sint convinsa ca faci ce faci din suflet, dar daca vrei sa faci arta, cizelezi, nu vii cu galeata de rime. nu este o descatusare in sensul usurarii, ci mult mai mult.
lucian -
draga Aranca, sincer vorbind, cred ca iti face placere sa vorbesti urat cu mine sau ai ceva personal cu mine. ma cunosti? stii cine sunt? pun aceste intrebari deoarece eu nu imi permit sa vorbesc urat cu oamenii pe care nu ii cunosc si cu atat mai mult cu cei pe care ii cunosc. ce sa mai zic?... ma simt jignit: "descatusare in sensul usurarii". nu cred ca scriu asa cum spui tu si, ca atare, te rog sa nu imi mai pui comentarii textelor mele. nu pot intelege atitudinea ta pe acest site, in ceea ce ma priveste, atunci cand spui ca esti constructiva. poezia se scrie nu numai cum iti place tie si ar trebui sa intelegi ca nu sunt elevul tau . de asemenea, cred ca ar trebui sa inveti sa respecti mai mult oamenii. nu voiesc sa mai spun nimic in plus. cred ca am fost suficient de clar.
Aranca -
nu am nimic personal cu tine sau textele tale. nici nu am pretentia sa te consider elev, departe acest gind. te consider doar un coleg (de site). ceea ce am scris la unele din poezii, consider ca este/sint o opinie/opinii pe care mi-o/mi le exprim liber. daca aceasta opinie este mai dura decit te astepti, ar trebui sa te puna putin pe ginduri. pur si simplu poti declansa prin unele texte (nu toate, eu nu am generalizat) o astfel de reactie. altcineva te-ar putea lauda,sau te-a laudat deja, tot ce este posibil, dar de multe ori iti poate face un mare deserviciu. o seara buna!
Ioana Dana Nicolae -
Lucian, spui că nu-ți plac regulile, dar scrii în rime... În fine, cred că prima regulă a artei(de-acum și de mai ieri) e că regulile trebuie încălcate. Și-apoi te contrazici! Spui că "mi-as dori ca fiecare cititor sa spuna ceva dupa ce a citi poezia mea. orice..." si te supără comentariul Marinei! Sunt multe versuri bune în poezia asta dar și multe rele, umplutură cerută de leagănul rimei. E o capcană muzicală rima asta! Poate vei înțelege într-o zi asta. Ps: MI-a plăcut foarte mult poezia de la "constrângeri". Sper să ne mai întâlnim acolo.
lucian -
doamnelor, accept cu bucurie ceea ce mi-ati spus aici, insa, vis-a-vis de Aranca, cred ca oricat de "liber" s-ar exprima, tot nu este liber la a jigni. in ceea ce spui Ioana Dana, ma contrazic atat cat cred ca "orice" insemna "limita a bunului simt". tu, spre exemplu, imi spui aceleasi lucruri ca si Aranca, insa felul tau de a o spune este unul ce nu deranjeaza, care este usor si placut acceptat, constructiv. in fine, va multumesc! concluzia mea este ca fiecare pasare pe limba ei piere.
Ioana Dana Nicolae -
Lucian, e o amenințare:"concluzia mea este ca fiecare pasare pe limba ei piere." E o amenințare? Mie nu mi-e frică! Dacă "acolo" sunt online și-mi mai folosesc viersul! E ok!
lucian -
nu, Ioana, nu este nici pe departe o amenintare. este exact ceea ce am spus: o concluzie.
Ioana Dana Nicolae -
Nașpa. O să mă mai gândesc și mâine la asta. Fiindcă: "Ceasul meu doarme" acum.
recitind
lucian -
dupa un an si jumatate citesc comurile de la acest poem si constat o lipsa de bon ton reciproc provocata. ceea ce ma uimeste este chestia cu "constrangeri 6", fiindca nu am scris asa ceva. era vorba de multa confuzie pe atunci, dar pentru a te agata de ceva trebuia sa inventezi. de!...