da, ai dreptate
și totuși dacă ar fi să ne imaginăm că pentru nebun realitatea este o oglindă în care se vede numai pe el. în loc să vadă dincolo de ea.

Basarabia nu cred că este ceva de care să îți fie rușine. Și în general ne străduim să nu amestecăm originea oamenilor cu calitatea textelor pe care le postează. În orice caz și jumătate din străbunii mei sînt tot de prin Basarabia și nu simt nici rușine și nici mîndrie pentru asta. Este un fapt. Iar dacă nu îmi place unde m-am născut sau unde trăiesc nimeni nu mă împiedică să plec de acolo.
Novice ești pe Hermeneia (și nu „biată”) datorită calității textelor postate și în general activității pe Hermeneia. Nimeni, absolut nimeni, nu este „condamnat” aprioric să fie sau să rămînă novice. Scrie bine și cu siguranță că asta va avea repercursiuni în această privință. Acest lucru este valabil pentru fiecare dintre noi.
Da, am restricționat dreptul acordării penițelor în ce privește novicii, nou veniții și membrii corespondenți. Există motive obiective și, zic eu valide, pentru aceasta. Nimeni nu privește pe nimeni cu dispreț sau cu prejudecată aici dar am vrut să îi „ajut” pe novici să nu fie ispitiți să acorde penițe din motive să le zicem mai puțin artisitce. Acest lucru poate fi privit ca un fel de a considera pe cineva vinovat înainte de a i se dovedi inocența dar am avut și experiențe nu neaparat bune pe aici. În orice caz, acest lucru poate funcționa și ca un fel de motivație pentru cei ce sînt novice ca să posteze texte tot mai bune.
Deci, în ciuda faptului că nu poți acorda penița, deocamdată, nimeni nu te împiedică să îți manifești „tonele de emoții”, mai mult sau mai puțin basarabene, în comentarii. Cred că Hermeneia este un spațiu destul de generos și democratic. Dacă ai întrebări sau nemulțumiri poți oricînd folosi adresa de office a site-ului pentru clarificări.

P.S. - mulțumesc pentru aprecierea în ce privește textul, deși nu cred că se poate vorbi de genialitate. Dar fiecare este îndrituit la părerea lui. Mulțumesc.

visatoareo, cum să îți spun, nu pot vorbi în numele altora. cred că te-ai descurajat mult prea repede. eu zic să perseverezi. în același timp sînt nevoit să îți spun că deocamdată poeziile pe care le-am citit scrise de tine sînt destul de slabe. adică destul de submediocre. în ce mă privește pe mine eu nu am probleme să spun asta cum nu am probleme să spun în general ceea ce gîndesc. alții nu sînt tocmai la fel. și nici nu ar trebui să fim toți la fel, nu? alții, tocmai pentru că basarabenii sînt „oameni cu suflet cald, care mai ştiu ce e Neamul , Dorul , Daruirea” evită să ți-o spună pe șleau pentru ca să nu te superi. alții te ignoră pentru că consideră că scrii așa de slab încît nu se merită (din punctul lor de vedere) să citească sau să comenteze. alții nu au timp iar alții sînt prea egoiști îngrămădiți în sfera lumii lor proprii și personale. motivele pot fi multiple.
eu însă te încurajez să perseverezi. principalul motiv este faptul că în general basarabenii, poate și sub influența spiritului slav, au o aplecare spre lirism, romantism și estetic mult superioară restului românilor. (spun asta pentru că, indiferent ce crezi tu, eu consider că voi tot români sînteți). sînt însă cîteva lucruri la care trebuie neaparat să lucrezi și să te îmbunătățești. în primul rînd limba română. dacă vrei să scrii în limba română trebuie să știi să scrii în ea, inclusiv vocabular, gramatică, etc. încă faci destul de multe greșeli. poate nu ar fi rău să rogi pe cineva care știe bine lb. română să îți verifice textele înainte de a le face publice. nimic nu este mai dăunător pentru imaginea unui scriitor ca necunoașterea gramaticii sau lexicului. apoi, probabil că nu ar fi rău să devii mult mai exigentă cu tine și cu scriitura ta. cu siguranță ceilalți vor fi. nu este suficient să îți placă ție. trebuie să tai la sînge orice element, porțiune care ți se pare aiurea sau slabă sau nefolositoare întregului. apoi, evident, este foarte important să citești poezie. pe aici pe Hermeneia poți găsi autori care scriu bine și îți recomand să le citești și să le analizezi textele. cred că poți să ai curajul să le pui chiar întrebări sub textele lor dacă vezi ceva ce nu înțelegi. esențial este să „intri” în lumea textului liric și să o simți. asta nu înseamnă să începi să o imiți sau să o copii. dar există un fel de „ureche poetică” așa cum există ureche muzicală. și, deși te naști cu ea, totuși este nevoie să o cultivi. acestea sînt cîteva din sfaturile mele, care pot fi nu neaparat corecte.