...pentru a pătrunde puțin în miezul versurilor, am încercat să pornesc de la titlul poemului. totul stă sub semnul alb-negrului și nu lipsește nici nuanța ușor ironică, nici nuanța ușor nostalgică p'acilea. am urmărit culorile astfel: dimineața- alb, ciocolată cu lapte-tentă de negru,țigan-la alegere, de unde vine nuanța ironică, degete-alb și surprinzător...pian: alb-negru(clapele). pentru că nuanța ușor ironică am subliniat-o, revin la nuanța nostalgică ce îmi convine perfect, pentru că singurul element rămas deoparte, fără culoare sunt cele "două secunde", de aici pornind demersul poetei care în suprafața poemului contruiește o imagine sensibil-ermetică, pentru ca în substratul său să fie un dans al simbolurilor. ideea , după cum o văd eu este conducerea ființei, la rândul ei îmbinare între alb și negru, în unele geneze când trebuie a ne apropia de obiectele care ne seamănă, nu doar formal (clapele pianului), ci și reverberator, pianul reușind a trezi atât albul cât și negrul din ființă. mi-a plăcut Vio, acest poem al tău și cu riscul de a se "supăra" Virgil pe mine, te îngălbenesc, pentru că îmi place. bine ai venit pe hermeneia!