aici
la capătul lumii
în peretele de la apus e o poartă
prin care echinoxurile intră și ies
duhnind a frascati
dimineața și seara timpul încremenește
în mijlocul unui argument
la mine în gât
între două noduri se face un pod
peste care trece ca o senzație stranie
dorul de țară
lunii atât de mult îi scapără ochii
după atlanta încât
își părăsește orbita
rămas fără sprijin
cerul se rostogolește-n pacific
și se dizolvă ca o pilulă fen-phen