Poem pe coajă de săpun. Basta

imaginea utilizatorului Oriana

am închis ferestrele, pumnii și ochii
viscol peste lumea disfuncțională
smintită

mă întorc în mine cea dintotdeauna
în liniștea întreruptă de scrâșnetul minții
și boleroul sângelui prin artere

îmi înfig unghiile în palme adânc
sub linia gerului, acolo unde transpir
dorințe incendiare

oricât de disperată aș fi
nu voi îngădui nimănui să îmi îndoaie
coloana, inima, gândurile

nici să mă atingă cu fiori
nedezinfectați

Comentarii

Prea "cerebrala".

ok. eu aș fi înlocuit „lume” cu „lumea”, evident schimbînd sensul versurilor apoi aș fi înlocuit „dorințe” cu „dorințele” apoi aș fi înlocuit „nicicui” cu „nimănui” și în final aș fi înlocuit „nedesinfectați” cu „impuri” Dar evident tu nu ești eu. Remarc un text care se citește dintr-o respirație

Sixtus: Se prea poate, nu spun nu. Virgil: "Fiorii" rămân "nedezinfectați". De acord cu restul. "Nicicui" era chiar inventat, my bad.