nopțile care înfloresc pomii
îmi scapă mereu

în fiecare an aș vrea să încetinesc orele
pândind cu ochii deschiși
mugurii ce devin în surdină petale

- eu nici atunci nu am înțeles cum puteai dormi
mă uitam cu disperare cum trec minutele

mereu mă trezesc printre frunze
care nu sunt altceva decât măști

- de asta voiam să ne privim întruna

aș arunca timpul
ca pe o piatră
în acești copaci
inelele lor se vor undui
iar florile s-ar așeza
sub pleoape pe discurile de vinil
schimbând muzica în urechile noastre