vântul va sui valvârtej coaja trupului
o va roti într-un fluier
va cânta stârnind viermuială
trei scaune sub fluturele înfipt

pisici arcuite prin colțuri
cineva le-a trimis sub omul răsturnat în copaie
să devină strigoi
ușa deschisă
dincolo poarta spre satul pustiu

stau în prag să-l păzesc
leg vorbele cum ața leagă picioarele
bagă de seamă
să n-o dezlege vreo muiere s-o fure

bocetele se trântesc de pereți
scurmă în var
tot mai frig lângă piatră

nu va mai rătăci să cheme din case
nuuu
a mai murit un bătrân
poate urca

în grădină copilandru cu
mere agățate de ramuri