în faţa trupului gol al toamnei
mă dezbrac şi eu de urmaşi
îi împăturesc atent în ştergare cu naftalină
să nu-i roadă moliile

în dosul ceţii
cât pot măsura cu ochiul
împrejmuiesc patul salmastru al cerului
cu santali
mă extrag din olmul sfielii
risipindu-mă printre muguri

înşelaţi de nori septentrionali
eu şi toamna
ne iubim pe-un lung manuscris
ca doi liceeni
aproape bunici