odinioară am ridicat case de chirpici pentru fiecare amintire
dar au venit apele îngheţul apele
chiar şi haina sperietorii din livada cu meri
s-a decolorat
totuşi mă întrebi ce s-a întâmplat şi cum mă simt
aş răspunde ceva aiurea
cum ar fi vai doamne sau la naiba cum să mă simt
dar mă abţin suntem prea singure soarele asfinte şi nu e nicio glumă
degeaba mai demult jucam spânzurătoarea
cuvintele de azi sunt proprietate privată nu le mai putem împărţi
la cina cea de taină şedem numai noi două
două femei simple trup şi sânge
eu de azi şi eu de ieri
şi sfântul duh de mâine
nu sunt alte motive să ne minunăm este doar o noapte cu stele
Poezie:
Comentarii
aprecieri
elena katamira -
ce poem sensibil, in cuvinte simple, usoara revolta resimtita si o resemnare calma, trista si frumoasa...
si mi-a placut mult forma asta 'soarele asfinte'!
şi mie îmi place acel
Cristina Moldoveanu -
şi mie îmi place acel regionalism, mulţumesc pentru semnul de lectură.