părea că ninge

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

odinioară am ridicat case de chirpici pentru fiecare amintire
dar au venit apele îngheţul apele
chiar şi haina sperietorii din livada cu meri
s-a decolorat

totuşi mă întrebi ce s-a întâmplat şi cum mă simt
aş răspunde ceva aiurea
cum ar fi vai doamne sau la naiba cum să mă simt
dar mă abţin suntem prea singure soarele asfinte şi nu e nicio glumă

degeaba mai demult jucam spânzurătoarea
cuvintele de azi sunt proprietate privată nu le mai putem împărţi
la cina cea de taină şedem numai noi două
două femei simple trup şi sânge
eu de azi şi eu de ieri
şi sfântul duh de mâine
nu sunt alte motive să ne minunăm este doar o noapte cu stele

Comentarii

aprecieri

ce poem sensibil, in cuvinte simple, usoara revolta resimtita si o resemnare calma, trista si frumoasa...

si mi-a placut mult forma asta 'soarele asfinte'!