germinare

imaginea utilizatorului ygrene

în tine e cald
amieze de mai
ne sărută degetele
în tine e iubire
oamenii se îmbrățișează
fără motiv

în tine nu plouă decât
seara când încolțește grâul
nu ninge decât
la ivitul zorilor
pe ochii colindătorilor

în tine lumea e simplă
fără nopți
lumina se propagă perpendicular
pe retină

ar fi mai bine să-mi împăturesc sufletul
în fașe de nailon
să-l îngrop sub streașină
vor crește flori de nalbă
pe mormintele luminii

Comentarii

în opinia mea, părțile reușite sunt: "în tine e cald amieze de mai ne sărută degetele" (superbă, asta!) în tine plouă seara când încolțește grâul ninge la ivitul zorilor pe ochii colindătorilor (am eliminat negațiile) pentru celelalte strofe am o variantă proprie...dar mă abțin. :) însă formulări de genul "lumina se propagă perpendicular pe retină" sau "să-mi împăturesc sufletul în fașe de nailon", mi se par stridente alături de celelalte imagini. ca și cum ai încerca să faci ikebana punând în mijloc un măreț trandafir de plastic, roșu aprins.

da, ai dreptate exista o discrepanta intre lumina, gingasia versurilor evidentiate de tine si raceala celorlalte "lumina se propagă perpendicular pe retină", "ar fi mai bine să-mi împăturesc sufletul în fașe de nailon", dar asta a fost intentia - de a structura poemul pe doua planuri: cel in care primesc cu bucurie frumusetea sufletului lui si celalalt in care prea multa lumina deja deranjeaza, de aici ironia "în tine lumea e simplă/fără nopți/lumina se propagă perpendicular/pe retină", dar si tristetea "să-mi împăturesc sufletul/în fașe de nailon/să-l îngrop sub streașină". multumesc pentru prezenta constanta pe pagina mea. o zi buna.

Un text limpede, construit cu migală calofilică, care, în pofida stridențelor - semnalate, îți dă sentimentul de frumos, de liniște. Remarc seninătatea lirică. Cu amiciție,

Nelu, multumesc pentru semn.