flabra -
In secunda nocturnă
în care lumea amorțită se rupse de viață
ca să se hrănească cu întuneric și nemișcare
noaptea se umplu de lumina blândă și tăcută
a soarelui care uitase apusul
oprindu-și greutatea incandescentă
de cealaltă parte a orizontului
la capătul unde răsare întunericul.
Lumina ștrangulată a soarelui
care lupta cu noaptea
se oprise pe silueta unei ființe
care-și lucra nemurirea
desfrunzindu-se ca un copac toamna
de materia hidoasă și rece
ca să renască din sine însăși
hrănită cu lumină
înmugurind străveziu cu aripi
urcând pe unda unei stele
cu soarele în brațe
ca să-și unească destinul cu nemurirea.
Poezie:
Comentarii
Ecaterina Bargan -
e noapte oamenii au adormit învelită în întuneric hipnotizați parcă de plasele nemișcării soarele s-a rostogolit după orizont învăluit de întuneric a și uitat roșeața apusului care îi cobora lumina în partea cealaltă de lume lumina s-a oprit pe o siluetă firavă a unei femei care medita își dezbrăca mantia aurie așa cum toamna nucul își lasă frunza veștedă pe pămînt încearca sa scrii simplu. simplitatea e aproape de intelepciune.
flabra -
multumesc pentru varianta. ai dreptate cu simplitatea versului. totusi, daca ma vei citi, vei observa ca fantasticul e nelipsit din poemele mele. "noapte insorita" e inspirat dintr-un vis pe care l-am avut.
Ecaterina Bargan -
prima regula a poeziei. nu va inspirati oameni buni din vise, ca sunt amagitoare, si mai ales nesigure, neclare. in poezie se cere altceva, daca nu vrei ca cititorul citindu-ti opera sa se gindeasca la ce mai are prin frigider. nu te supara, eu cu intentii bune.
flabra -
de regula asta nu am auzit si nu te grabi, fiindca multi scriitori s-au inspirat din vise (cu precadere romanticii). sunt stiluri si stiluri de poeme. cititorul alege ce-i place.