Abia asteptam un com ca asta si uite ca a venit. Am sa reproduc, in continuare, dialogul meu cu George Astalos de pe alt site. Pentru ca scopul in care am postat textul a fost sa provoc o discutie despre una si alta care se intampla prin "poiezia" noastra (draga de ea) actuala. Poate incepe pe aici o discutie in acest sens. Intre noi, "nespecialistii". Ca m-am saturat de criticastrii nostrii (zic ei, "de profesie")cu tot soiul de clasificari dambovitene saizecizecism, optzecism, douamiism...prin alte parti, se pare, se vorbeste, pare-se, mai aplicat; despre curente, par un examplu.

Si acum, discutia cu George.

George Asztalos 21.06.10 @ 9:48 editeaza
Impresia că despre mo sau po-mo trebuie vorbit doar de bine ca despre răposați. mai ales la producții citibile și uitabile rapid, fără note autentice, bazate doar pe tehnică și exclusiv interesante.
Un exorcism fără obiectul muncii în care metoda pune rezultatele în insignifianță. maestrul spune dar ceremonia nu mai e demult pe bune.
e just becouse. un fel de vrăjitor din Oz.

Gorun Manolescu 21.06.10 @ 13:23 editeaza
po-mo? nu, ca pe vremea cand l-am scris, prin ‘70, nu exista. mo? nici atat, ca habar n-aveam de el (a fost scris la “glumeti” cand facusem o vizita pe acolo – o data probabil c-am sa scriu cum am ratat, la solicitarea unui coleg de rezerva care chiar nu glumea, sa fiu pus in locul lui Nea Nicu; si am ratat pt. ca doctoru’ n-a vrut sa-mi dea bilet de voie sa ies afara si sa actionez). Atunci de ce l-am postat acu’? Ma intreb si eu. Da voi care-l mai si cititi, ce vina aveti? Aveti doamnelor si domnilor. Ca vorbiti de “Creierul nostru funcţionează (dacă o face) asemenea lumii în care trăim.” – manifest fracturist; “hiperautenticismul, cultivarea valorilor “tari” ale biograficului (optzecistii cultivau valorile slabe), predilectia pentru morbid si pentru zonele psihedelice si infraumane, deviante” – douamiism; “Până la ieşirea din haos, să trăim cel puţin un postmodernism monumental!” – manifest boierist si…pot continua daca nu ma opriti. Trebuie sa recunoasteti ca sunt un precursor cel putin genial. Si-l depasesc net – intotdeauna am suferit de modestie – pe Rimbaud cu “Sezonul lui in Infern” despre care, pe aici,Teo Mortu zicea ca dpa el nu se mai pot scrie poeme in proza. Na! Ca v-am dat unu in versuri.Daca vreti sa stiti din ce curent nou fac parte, nu va spun. Ca nu l-am patentat inca. Si-mi fura altii ieea.

George Asztalos 21.06.10 @ 14:45 editeaza
înțeleg, e ca la faza în care încerci să aprinzi trei feluri de brichete și degeaba că tot chibritul te salvează. soluția e mai degrabă alta: să ști care fel de brichete e bun și care nu. altfel ne trimit gospodinele după chibrituri. că le-am gătat…
asta apropo de curente. în rest poema e faină ca divertisment dar suferindă la capitolul autenticitate. nu e un capăt de țară dar nici genial în ghilimele nu puteți fi d-le Gorun. cu sau fără glumeți. cu sau fără patent pe idei.
să aiurim de bine. cu sau fără Nichita

Gorun Manolescu 21.06.10 @ 15:14 editeaza
Haide, george! Ca noi ne certam pe geni(t)alitate. Si peste noi vine Apocalipsa (de la Vaslui?!)Dar Cozan ala, n-o fi el genial,insa merge impotriva curentului (curentelor). Si chiar face misto de toata lumea (chiar si de el). Cu o pofta pantagruelica de parodie. E mare, dom’le. D-aia se fac criticastrii nostrii scumpi ca nu-l baga in seama. Ca s-ar lua singuri la misto si n-au simtul umorului. Cu maximalismul/Minimalismul care a inceput sa-i bantuie. Ca doar ne sincronizam, ne sincronizam…Ca pe timpuri (nu pot sa nu vorbesc despre ele, ca doar le-am trait). Cand nea Nicu s-a dus intr-o vizita de lucru la o fabrica de biscuiti si i-a intrebat pa aia “Biscuiti?”, biscuim, biscuim…

Gorun Manolescu 21.06.10 @ 16:18 editeaza
P.S.
Cand am zis ca textul asta (amarat) l-am scri prin ‘70, am zis-o pe bune. Si nici nu l-am publicat. Ca, vorba ta, mi-era frica sa nu-i iau painea de la gura lui Nichita (Dumnezeu sa-l ierte!)