silvius -
la sărbătorile mari
la sărbătorile mari
merg la biserică
slujba-i dimineaţa şi seara
stau în tăcere
mă aşez în genunchi cu ceilalţi
şi ascult evanghelia
mi se pare că intră cuvintele în mine
ca într-un însetat apa
după o zi de arşiţă
nimic nu pare mai înălţător
drumu-i pietros, troiţa decolorată
ruginesc cuiele durerii în sufletul
căzut acum în smerenie
simt pe Dumnezeu cu mine-n taină
cineva bate clopotele
o rugăciune se ascunde între buze
mi-o spun pe tăcute
plec acasă uşurat, plutitor
să-mi limpezesc gândurile
le deşir de pe un ghem
să le înlătur nodurile
Poezie:
Comentarii
modic
Dorel -
O temă generoasă, tratată, din păcate, modest. Sentimentul poate fi sincer şi puternic în viaţă, dar în text el se sărăceşte datorită lipsei de relief a expresiei. E păcatul cel mai des întâlnit în poezie...
poemul nu e rau
anna -
transmite o traire in care cuvintele se rostesc cu naturalete si cu sfintenie.
cuvintele putine reusesc sa ilustreze perfect imaginile, mi se pare chiar o foarte buna conducere din condei,
cu exceptia strofei a patra, unde explicatia devine inutila, cred eu,
in rest poemul curge firesc pe un fagas al lui, nimic fortat, nimic artificial.
mi-a placut mult:
"mi se pare că intră cuvintele în mine
ca într-un însetat apa
după o zi de arşiţă"
la fel si imaginea din final cu ghemul fara noduri.
modic, nemodic...
silvius -
Mulţumesc d-le Dorel, pentru consemnarea părerii dvs., din orice părerere se învaţă ceva.
schimbare strofa 4
silvius -
din
nimic nu mi se pare mai înălţător
decât îndemnul şi calea de urmat
pentru sufletul meu neliniştit
căzut acum în smerenie
în
nimic nu pare mai înălţător
drumu-i pietros, troiţa decolorată
ruginesc cuiele durerii în sufletul
căzut acum în smerenie
Mulţumesc Anna, pentru aprecierea şi părerea ta corectă.