tatălui meu
tata
scrie ceva din fluierul piciorului
după toţi aceşti ani
pământul are degetele moi
cerul atârnă greu pe coloanele de stuf
desfac într-un colţ somnul de amiază
o pasăre îşi părăseşte zborul
aripile curg în apă şi trag după ele
undiţele lăsate pe marginea pontonului
stau în faţa timpului
de-o parte şi de alta
Dunărea curge în inimi
Poezie:
Comentarii
bodoganel -
Foarte interesanta poezia ta bilingva> Admir oamenii care stiu sa traduca, cu toate nuantele expresiei, poeme. Cel mai mult mi-au placut versurile: " tata scrie ceva din fluierul piciorului" care ma duce cu gandul la omul copac, in care piciorul nu e decat o prelungire a trunchiului, care canta in anumite momente a zilei cand vantul trece prin el. Apoi: " astăzi păsările nu au umbră" fiinte insesibabile, un fel de ingeri, pasarile reprezentand starile angelice a firii Ultima strofa imi palce cel mai mult : " "vara eu stau în fața timpului" adica esti atemporal, intampinand tu timpul, ca timpul sa se ia dupa tine si nu invers. Inversezi astfel simbolurile incat te plasezi mereu la est, spre lumina, psre acea lumina care incremeneste undeva intre primii zori si aurora.
alma -
Este de apreciat faptul că e prima dată când se publică un poem în limba sârbă, pe Hermeneia. Cu această ocazie îi doresc mult succes lui Aleks în traducerea volumului său și în publicarea ediției bilingve.
Virgil -
da, interesanta aceasta aparitie. uneori mi se face dor de Dunarea la Cazane si de oamenii de acolo. era peste bun cindva. nu stiu de ce mi se pare tragic textul.