Poem cu capul în nori

imaginea utilizatorului Trinity
mirabile visu

la început ea îi împleti un semn de
carte
din părul și cuvintele ei
el îl așeză pe gînduri
închise ochii și adormi

în vis se făcu dintr-o dată
iarnă
și părul și cuvintele ei îi împletiră un fular
ce-i acoperi bărbia și gura
din care acum vorbeau amîndoi

si zilele treceau
și noptile își plimbau pe sub nasul lor
luna
el lîngă foc, ea cu fruntea lipită de pătura
împletita acum din părul și cuvintele lui
ce crescură înalt,
înalt cît o casă, cît un turn, cît o lume

de basm în care
și el și ea
se-ntrebau din cînd în cînd, nedumiriți
la ce oră le va ateriza sub picioare
pămîntul

Comentarii

Cred că finalul e neinspirat,

Cred că finalul e neinspirat, în sensul că tenta ludică + esenţa reformulată din "a reveni cu piciaorele pe pământ" vin puţintel în contradicţie cu textul de până atunci. În rest, ok.

Ax3 un final probabil este ca

Ax3 un final probabil este ca pamintul va intirzia sa aterizeze ..la infinit. Cred ca nu am nevoie de realitate, de ceas sau picioare in poemul asta, ai dreptate. Revin.. Multumesc.

AAA - inca nu am gasit un alt final decit poate:

AAA - inca nu am gasit un alt final decit poate: ~

de basm în care
și el și ea
se-ntrebau din cînd în cînd, nedumiriți
la ce oră le va decola de sub picioare
pămîntul

(ceea ce este si probabil si posibil)

ce zici? imi zici?

Virgil: :))(vai, rid pt ca tocmai iti tiparisem numele gresit si scrisesem Virgin!) ai scris aproape frumos mai sus despre mine si mirabile visu. ok+ is a pass deci?:P

Ra

..fac si eu ce pot...:p