Dedal -
la intersecție sunt mănușile albe au ciucuri
mașinile trec sprijinite-n baston
doamnele poartă câini cenușii învârtiți
într-un rond
primăvara e statuie de ghips fără mâini încheiată cu iarbă la gat
da
militărește
cum toate ne sunt mai tarziu
mai tarzii
așa îmbrățișați de coase de tablă de mame de tați
și de doamne ferește
de ne vom
mai muri
e primăvară
fără sens
giratoriu
ghipsul strănută petale
nu-i așa ca ai plâns?
Poezie:
Comentarii
francisc -
un titlu care atrage atentia. ma si vedeam in campul de ghips, sub soarele de ghips, cu un aer laptos, prafuit. poate de aici si senzatia de fracturare citind textul. no? no?:P personal, as fi renuntat la versul "e primavara" sau l as fi sucit oleaca
Virgil -
zîmbesc. totusi colocvialismele „de doamne ferește” și „nu-i așa ca ai plâns?” care nu știu de ce îmi aduc aminte de stilul lui eminescu, poate sînt în plus, sau „îndulcesc” prea mult textul
hialin -
Imi plac ideile "masini sprijinite-n baston", "ghipsul starnuta petale".Versul final mi se pare nepotrivit.Partea centrala mi se pare scoasa din context, din aceasta cauza se pierde coernta textului in acel punct. Ialin
Dedal -
- titlul nu e unul căutat - așa mi-a venit în gând, nu știu de unde (poate că atmosfera de alb/gri a dimineții în care a fost scris, așa e) - ghipsul învelește și repară fracturi ale undelor interioare - prima soluție este imobilismul, reveria ( nu cred în "complexul imagistic și emoțional" al fracturismului - o dogmă ca oricare alta); "e primăvară" poate părea simplist, buchie de bancă școlară, dar nu văd textul altfel, fără revenire - poate mai târziu, cine știe; - "de doamne ferește" - are un ludic pe două planuri - divinitate și "doamne care poartă câini (ogari) cenușii" - exclamativ intern, fără ecou; "nu-i așa ca ai plâns?" - e finalul care leagă, personifică, transferă - tandrețe, nu "îndulcire"; - partea centrală preia ideea giratoriului ghipsat - îmbrățișare, aglutinare - generalizând, nu se desprinde - e doar altă oglindă, reflexie mulțumesc