„Je est l’autre”

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

toate neliniştile au înmugurit
pe drumul pustiu
mă dor casele oamenilor
plecaţi departe
aerul nevrotic fâlfâie sub
un cer de păsări
sufletul
şterge ferestre
închise de mult

aş învăţa culoarea verde
a firului care a îndrăznit
să treacă prin plumbul
conştiinţei mele

e noapte şi deznădejdea
umblă desculţă
cerşind
câte-un eu în care să intre

dar nu
mă mai găsesc în mine
în ceilalţi
care au tras întunericul
de pe oase
poate

Comentarii

eu-l in relatie cu mine

o extrapolare lirica reusita si plina de farmec a paradoxului rimbaudian. curge bine poemul tau, discret precum lacrima instrainarii de sine. o mica obiectie am, la titlu: in cazul in care vrei sa-l lasi intre ghilimele, cred ca citatul exact era: "je est un autre". fara ghilimele, insa, merge si varianta aleasa de tine, in cazul particular al poemului tau. felicitari.

apropo de

citatul rimbaldian, Ioana, sigur că acesta este: "je est un autre". eu nu l-am folosit mot-à-mot, însă l-am pus între ghilimele pentru a-l evidenţia cumva, neavând posibilitatea de a-l scrie italic ori altcumva. iar dacă ar fi să ne gândim la traducere, şi acesta este unul dintre motivele pentru care nu am ales expresia exactă a lui Rimbaud.

îţi mulţumesc mult pentru cuvinte şi sfat, onorată de prezenţa ta. te mai aştept.