(…)
în fiecare miercuri seara
corpul tău pare un stradivarius
la care rup corzile arămii
cu dinții
ele pocnesc metalic
apoi simt în aer cumva stinse aplauze

de fapt lumea e obosită
gândesc îmbrăcându-mă
înainte de a pleca îți ascult inima
pentru mine o grenadă vie
cu senzația că am scăpat întreg

(…)
e vremea să mă plimb
să mă deschid pe străzi
cum deschizi unele operații
pentru că uit câte ceva
străin și dureros
din fiecare femeie iubită

calmul nopții mă dizolvă
în căldura hainei de blană
o pastilă simplă
de calciu efervescent