mi-ai suflat în ochi și am orbit
liniștea s-a așezat ca un acoperământ deasupra urechilor
obrajii s-au stins și dincolo de tot mai văd o frumoasă care
prinde crengile
se agață de ele
cade
se ridică iar
își zgârie pielea
urcă încet
până reușește să culeagă prima cireașă de iunie în gura ei
apa curge sub ea ca o transpirație pe un spate ars într-o zi de august
fata se mișcă agale
caută pe cei ce au plecat în zări
era ceață
nu i-a mai văzut apa s-a făcut verde
mai apoi a ruginit
fata stătea și se legăna în șoaptă cânta
melc melc codobelc
hai să-ți fac locaș la mine-n piept
melc melc codobelc
unde timpurile nu trec