Djamal -
...
în copilărie
crescusem
doi porumbei albi
deranjat de zbor
cineva i-a vânat
chiar deasupra casei
plângând
am făcut un pact cu cerul
şi de atunci
când auzim un uguit
ne desfacem palmele
iar cu tălpile desculţe
ne îndreptăm
spre fereastră în tăcere...
Poezie:
Comentarii
comentariu
Virgil -
în primul rînd nu cred că este nevoie de „chiar” în versul 5
apoi nu înțeleg de ce ai trecut de la persoana I singular la persoana I plural cam prin versul 9
parere
anna -
mie mi-a placut poemul, cuvintele sunt simple dar atmosfera creata denota o sensibilitate
la care eu am rezonat.
cred ca verbele "crescusem" si "plangand" se identifica si cu persoana a-ntaia plural, eu nu am sesizat trecerea de la singular la plural, iar precizarea lui "chiar" parca se impune in context, asa vad eu.
toate cele bune djamal
Virgil& Nuta
Djamal -
va multumesc pt trecere si apreciere, plural din final se refera la cei care au facut pactul, adica eu si cerul.
Nuta, Hunedoara e un oras apropiat sufletului meu fiind locul nasterii unui poet drag mie si nu doar, Eugen Evu, care mi-a gazduit poemele in cartile sale alaturi de mari nume romanesti si mondial desi nu ne cunoastem decat prin poezie.
Stima mea
Hunedoara si poetii ei
anna -
ma bucur sa aud ca-l pomenesti pe Eugen Evu, a fost si unul din mentorii mei!
un pact cu cerul, presupunand
elia-clodia -
un pact cu cerul, presupunand cat il doare cand pierde suflete pure, promiti sa il primesti in sentimente cu ceea ce contine in sentimentul existentei sale.
mergem spre fereastra in tacere suna ca o transa ceea ce amplifica sentimentul durerii.
si eu am facut pact cu cerul. am doi vulturi cu inimi de porumbel , unul pe umarul stang, unul pe umarul drept si nu stiam ce inseamna. am promis a afla.