img. "Inlink" - Virgil Titarenco







vă rog să postați la comentarii textele pe care le scrieți sub inspirația imaginii de mai sus și pe parcurs le voi introduce în corpul textului.








Aranca

uneori munții din care se nasc zidurile
visează respirația femeilor

tinerețea se impregnează în piatră lăsând-o grea
devine târziu lespede pe somnul fluturilor

uneori zidurile din care se naște murirea
se închid peste vise gestante
tu rămâi pradă de bună voie și nesilit de nimeni
legat neputincios de lanțul abdicării umbrelor

NMP

Mon âme enchaînée au mur du passé
Peut-elle faire abattre le mur de l’oubli ?
Un simple regard sur l’avenir
Et déjà tout s’estompe et s’évanouit
Les marches du présent ne sont plus que poussières
Particule dans le temps, je n’existe plus
Seul le miroir montre encore le reflet de ce qui fut.
Femme, robe blanche, coquillage de mer
Nous accrochons tous à cette chaîne
Le lourd fardeau de notre ennui
Ainsi s’en va la vie
Aussi fut –il (futile).

Oriana
(translation for Marina’s poem)

sometimes the mountains that deliver walls
dream of women's breath

the youth impregnates the stone
becoming tombstone over butterflies’ sleep

sometimes the walls that deliver death
stretch across gestating dreams

you freely consent to being the helpless prey
chained within abdication of shadows

Oriana
con strained poem

walls chiseled in mountains
breathing out hooks
eyes chained even y you
at the end of air conceiving
my dark out
stretched
behind

Ioana Dana Nicolae
(Mă vezi treci atât de aproape ne vezi)

(închipuiește-ți o frumusețe dureroasă/care pleacă de la tine și
te azvârle-ntre pereții unui ou de piatră:)

pulsez în zid
înfășurată strâns ca-ntr-un meninge
gesturile mele disperate fac mici umflături în mortar
vreau să ies vreau să ies în alt timp
caut scufundată sub piatră o crapătură/există/aici/undeva/sigur/sigur
dacă nu mai găsesc fila de ieri sau pe cea de mâine
vreau să nimeresc vreau să rămân pentru totdeauna
în toate visurile mele de până acum

poate că e chiar zidul ăsta al măcelăriei
în care mă zbat ne zbatem
simți cum umbra lanțului pe perete
se-ngroașă/ prinde făptură/de câte ori o atingem?

unul din cei doi bărbați în smoching
de pe trotuar
se uită la frumoasa femeie cu rochie arămie
care se oglindește-n vitrină
peste petele de sânge și o țeastă de animal jupuită/-n cârlig
bărbatul privește insistent până când
o presează grijuliu-spasmodic între pleoape
ca pe-o frunză de arțar.

lucian
(Hieroglifă)

În prima peșteră din cale am să intru și voi desena,
Voi ciopli în carnea pietrei toate gândurile mele.
Voi fi mașteră lumii în care visez.

Cuvintele mele înlănțuite, eterne le voi face efigii:
Elefanți, vulturi, fluturi, urși, cerbi și sulițe.
Cu ele mă voi agăța în milenii.

Mă latră umbra câinilor ca niște flăcări ale focului.
Din rana lor înțeleg că literele devin imagini,
Iar timpul sângele meu în univers.

Oriana
pro & con strained poem

walls chiselled in mountain
scars
between us
stone knuckles & air strained
to breathing amid hooks
even
eyes chain into
snow static
mottled with glyphs
of grey you at the end of white
conceiving my dark out
stretched
shrapnel amulet from be
hind

solomon
pendul

Mă legăn deasupra pieptului tău
Ca o creangă de cais înflorit
Tu, un metronom cu trup de țărână
Îmi numeri bătăile inimii
Tic-tac tic-tac tic-tac
Oh, pământule, cât de mult mă iubești
Cum mă primești tu în măruntaiele tale
Noaptea asta de iarnă
Până primavara mă va reînflori