Moto: http://www.youtube.com/watch?v=OdsSfsu9D6E
(Maria and the violin's string)
De fiecare dată,
drumul până la tine e mai lung
cu un mormânt.
Nu ştiu cine te-a băgat aici,
dar să ştii că te-a pus cu faţa la vânt
şi cu lumea la spate.
Pe-acasă, totul e ok –
soarele încă joacă somata cu cornete
prin geamul chituit de tine,
pereţii-s mai groşi cu cinci milimetri,
mamei i-au crescut struguri albi pe lângă urechi
şi duminici galbene în palme,
(spune că te mai aşteaptă doar 30 de ani
şi-o ia de la capăt),
televizorul diamant a suferit 3 anevrisme
(i-au pocnit lămpile,
şi nu se mai găsesc în comerţ),
pămătuful tău,
plin cu riduri de var şi aproape chel,
începe etajera,
dar te plictisesc, nu?
În rest,
toate-s la fel de altfel,
numai 14 octombrie acelaşi vameş ursuz,
cu o mână-n buzunar,
cu cealaltă, până la cot, în sufletele oamenilor.
Iar eu
m-am tăiat numai de 14 ori la primul bărbierit,
mi-am rupt aţa c-o Ană plină cu melci verzi în ochi,
m-am apucat de fumat tutun, apoi basme, apoi beznă,
am învăţat că, dacă e să pleci, s-o faci devreme,
n-am reuşit să mă fac inginer, am făcut filosofia
şi m-am apucat să scriu prost.
Tu ce mai faci?
văd că ţi s-a maturizat crucea,
nucul care-ţi creşte din piept
zgârie burţile ciorilor,
gardul ce te măsoară a năpârlit ruginiu,
placa cu numele tău abia te mai ţine minte...
Taci?
Ai devenit greu abordabil, tată!
Acum plec.
Aaa: vezi că nenorociţii ăştia vii
vor să te-adune într-un sac de pânză,
claie peste grămadă –
cică ar mai încăpea câţiva peste tine...
Mai vin!
Dacă te mai găsesc,
am să-ţi mai spun de mine, de altele,
aduc şi cărţile de-un tabinet,
şi poate că
am să mănânc şi eu o nucă
din nucul tău.
Comentarii
adrian,
aquamarine -
adrian, eu am rezonat cu poemul tau. e o confesiune directă, sinceră si frumoasă. de fapt, am senzatia că ratezi la limită pateticul. ceea ce e foarte greu cred, cand vorbești despre acest subiect. și muzica mi-a plăcut.
pentru că mie mi se pare un text reușit, care mi-a ajuns la inimă, voi lăsa și un semn de apreciere. toate bune, Daniela
schimbare serioasă de macaz,
nicodem -
schimbare serioasă de macaz, nu glumă!
un text care ar mai putea fi curăţat pe alocuri, însă are câteva bum bum-uri şi anume:
1."mamei i-au crescut struguri albi pe lângă urechi
şi duminici galbene în palme"
2."mi-am rupt aţa c-o Ană plină cu melci verzi în ochi,
m-am apucat de fumat tutun, apoi basme, apoi beznă"
3."nucul care-ţi creşte din piept
zgârie burţile ciorilor"
Adrian, să stai aşa, cu faţa la ziua de ieri, şi să-ţi vină s-o strângi de beregată...
Daniela,
a.a.a. -
Daniela, mă bucur că ai vibrat cu acest text. Mulţumesc pentru trecere şi aprecieri!
Nicodem, totul e perfectibil. Îţi mulţumesc pentru citire. Reţin ultimul rând din comentariul tău.
am tot citit,
yester -
am tot citit, recitit și îmi place... ai abordat un subiect tern și ai scos din el un remember literar, care, așa cum zicea Daniela,ratează la limită pateticul, și îl sfidează, adaug eu, în același timp. Trist dar frumos. Pentru el și pentru ce a fost în tine când l-ai scris, las semn.
Merci,
a.a.a. -
Merci, Paul. Cred că ştii la fel de bine ca mine cât este de grea detaşarea în astfel de cazuri. Dacă-n textele de idei, cerebrale, ea poate fi mimată relativ uşor, aici nu-ţi poţi permite riscul superficialului. În cazuri de astea, între superficial si patetism, a doua e varianta dulce. Mă bucur că am reuşit să rămân. totuşi, într-un echilibru.
În rest, salutări din Iaşi!
Totul aici este poezie.
Călin Sămărghiţan -
Totul aici este poezie. Însăşi ideea cu care se pleacă la drum: un soi de respiraţie a lucrurilor în urma celui care pleacă: şi zidul, şi pămătuful, televizorul şi fila de calendar. Impresionant şi sensibil, o privire rănită priveşte-mprejur şi transformă totul în graiuri. O durere care transfigurează lucruri care dor, in lucruri care vorbesc cu subînţeles, mângâind în cele din urmă.
E adevărat că tema nu-şi poate permite slăbiciuni sentimentaliste şi tocmai de aceea îşi găseşte forţa de a sublima la modul cel mai autentic-poetic orice idee. Sunt aici două lumi ce se influenţează osmotic, elementele lumii de aici schimbându-şi raţiunea, leagându-se prin fire nevăzute de un "eveniment" imploziv, o spulberare a graniţei, care face posibilă viziunea.
Vă mulţumesc,
a.a.a. -
Vă mulţumesc, domnule Călin, pentru lectură, comentariul succint, dar aplicat, pentru aprecieri şi pentru vibraţie. Toate bune!
.
a.a.a. -
...Doamnă Ştefan, sincer, mi-aţi provocat o criză de zâmbit. :). Ar fi atât de uşor să vă dau jos şi ultima brumă de verticalitate şi pricepere literară, postând aici un comentariu pe care mi l-aţi făcut cu puţin timp în urmă, prin care spuneaţi că "sunt o voce puternică şi actuală în lirica românească", dar mă abţin. Este clar că, în urma comentariului meu la textul pe care l-aţi şters, aţi venit cu gura (era să scriu botul - botul literar, fireşte), cu gura plină de sânge, în căutare de răzbunare... Dar chiar n-aţi putut aştepta până să postez un alt text, să aveţi, barem, o minimă cortină după care să vă ascundeţi? Sunteţi o fire nerăbdătoare şi degrabă aruncătoare de venin, doamnă. :) Venin cu care o să-mi fac, dacă-mi permiteţi, bocancii, că tot vine iarna. În rest, n-o să-mi răcesc vocalele cu apărarea textului, el se apără singur, şi, de ce nu, îl apără şi cele 4 intervenţii ale colegilor. Vă urez sănătate, ceai de tei, lecturi multe şi un hint: gustul amar vine, mai mereu, de la ficat.
A.
Virgil -
A.A.A. am o rugăminte la tine. chiar dacă îţi este antipatic să pui titluri la comentarii te rog nu mai pune punct. am făcut în aşa fel încît poţi scrie comentariul cum vrei tu iar primele cuvinte sînt preluate într-un fel de titlu. poate pentru tine nu contează dar pentru alţii este nevoie de un titlu pentru ca într-un fel comentariul să poată fi identificatbil, diferenţiat şi accesabil (şi link-abil). sper să mă fi făcut înţeles.
Am înţeles.
a.a.a. -
Am înţeles. Nu mi-e "antipatic".
...Problema vine dintr-un reflex pe care mi l-am însuşit, respectiv acela de-a-mi începe fragmentele comentriului cu trei puncte (din raţiuni strict estetice). Pe viitor, o să fiu mai atent.
Bine,
a.a.a. -
Bine, doamnă. Astea-s părerile d-voastră, pot să trăiesc cu ele. Sănătate!