poţi traversa piaţa din centrul oraşului gândindu-te la visul de ieri
se făcea că de-a latul pereţilor melci uriaşi alergau
ca-ntr-o cursă de struţi
te-ai ridicat
aerul îţi ardea cerul gurii
pe tavan
şerpuia un fir de lumină
cât un ştreang mătăsos
poţi să mergi cu autobuzul fără o destinaţie clară
să numeri puştoaicele cu piercing în buză
la fiecare semafor prins pe roşu
să repeţi că moartea e un fel de soră mai mare
broker de succes pe Wall Street
să-ţi aşezi palma transpirată pe geam şi să te bucure urma lăsată
alături un bătrân cu zâmbet miop
să-ţi numere nasturii bluzei
va fi minunat.
orice om poate fi o ascunzătoare perfectă
nu trebuie decât să-nchizi ochii şi să crezi că-l iubeşti
până uiţi că nu eşti decât o întâmplare absurdă
un fel de ninsoare căzută la tropice
până ce întunericul adormit cu o mână-ntre pulpele tale
va semăna cu George Clonney
ori cu Al Pacino dansând
în Parfum de femeie.
Comentarii
Sapphire -
Contrar așteptărilor, m-a binedispus mai ales finalul. Nu-i o rețetă rea pentru a tăvăli o primăvară în praful tuturor așteptărilor de peste iarnă. Discursul e bun, e puternic, și-mi place că se acutizează cu fiecare vers mai mult. Cred însă că debutul e destul de slab față de ceea ce urmează. Mie mi se pare, la ora asta, că poezia începe pe undeva pe la ultimul vers al primei strofe. Și cred că nu merge chestia cu "e așa de frumos să fii orb", ajunge referirea de mai devreme la Al Pacino...
Sancho Panza -
Bianca, pe mine ma binedispune faptul ca textul asta a reusit sa binedispuna! despre observatii: ai dreptate in ce priveste prima strofa, si eu am simtit ca "intru" in poezie incepand cu a doua. poate si din cauza schimbarii de decor, de amplitudine a miscarii, etc. nu stiu ce sa spun despre "sa fii orb"...pe de o parte, observatia ta e corecta, pe de alta, ma intreb daca nu are rolul lui, de punte intre versuri. ma mai gandesc. multumesc de comentariu, e bine ca am macar o opinie.