nimic nu se regăsește căutarea aceasta în care
mâna mea azvârle semințe norilor mâna ta
întotdeauna o alta îmi spune că
zece degete înseamnă
unu plus unu
nici nu știu când am început să fug
în spatele meu încearca să-mi muște
călcâiul spirala unui șarpe în fața mea
mâna ta întotdeauna o alta
desena păsări
într-o dimineață degetele mele se vor încovoia
atunci ai să fii trist degetele tale
vor atinge rochia de mireasă
nimic mai simplu decât linia dreaptă vei spune
dar țipetele se frâng se frâng
o singură linie traversând existența o anulează
o singură viață nu înseamnă
nimic mai mult
nimic nu se regăsește perfecțiunea sâmburelui
este o iluzie creșterea poate fi privită invers
din vârful copacilor cerul își crește rădăcinile
în noi
Poezie:
Comentarii
Virgil -
parerea mea este ca textul incepe destul de greoi dar finalul este mult mai bun. mi se pare putin agramat primul vers (in ciuda faptului ca s-ar putea ca sa urmaresti un efect) de asemenea "spirala unui șarpe în fața mea/ mâna ta întotdeauna o alta" este putin mai greu de citit in zona "mea mâna"
Marquise de Sade -
virgil, e adevarat ca asa construiesc - adica greoi, numai ca alaturarea nu-i intamplatoare, desi, probabil, este mai greu de urmarit/receptat. pauzarea nu o fac tot timpul tocmai pentru a permite lipirea, transmiterea, ruperile nu sunt definitive. primul vers e doar in acelasi stil, in care uneia dintre propozitii ii lipseste verbul, cumva incercand sa-l preia pe cel din prima. :) si dupa nimic poti sa-ti imaginezi nimic "din ce" oricum verbul e acordat corect, doar ca merg pe constructiile eliptice. poate nu-mi reusesc artificiile de fiecare data, dar nu sarbatoare este in fiecare zi. :) multumesc pentru comentariu