O vizitează un prieten din Arizona. Are de lucru și mai sunt și pisicile (...), Fiecare cu legea sa, Ne facem noi mari, îi scrisese demult când mai credeau că or să intre în uniune, Dacă ne vor să stea la coadă până le facem cinstea să intrăm, Asta s-a întâmplat pe vremea jocului cu mărgele de sticlă, singura carte pe care a citit-o de trei sferturi de ori, Las' că ne facem noi mari, Există intersecții, Suntem în cerc, Suntem în spirală, prietenul pleacă rămâne vocea sa atârnată de tavan ca lustra cu ciucuri de sticlă pe când era acasă în românia cei care vorbesc despre lumină și nu au nici o inițiere sunt farse ale realității dar ce e realitatea ce este eu sunt cel ce sunt esențialul nu ține de acuitatea vizuală, degetele fără inele caută după ochelari pe un birou cu toate cărțile sale cu toate numele, Mulțumesc victoria mergi pe drumul tău în lumină.