să nu te întrebi niciodată ce este dragostea
mai bine urcă-te într-un cuier-pom
locuiește printre pălării și umbrele
pînă ți se va face pielea un meninge
peste maldărul de amintiri și gunoaie de lux
din tine
într-o zi cineva întîmplător spre absurd
va descoperi palpitînd o masă amorfă
ghemuită printre haine vechi
și covoare
va chema poliția sanitară vecinii
te vor pune în formol
iar dorința ta se va împlini în sfîrșit
iubirea-ți va rămîne veșnic nealterată
și nemuritoare