On the balcony de Ton Dubbeldam
setcarii șoptesc despre noi zvăpăiați
în apele noastre până la pulpe intrați
te aud strigându-mi numele de departe
visez palme ce-mi întind alunele gata sparte
culese din zăvoaiele tale
și-aș vrea să nu-mi mai rupi vrăjile din sandale
sunt atâtea lucruri de ascuns corazon
eu torc așteptând vieți viitoare intrând pe balcon
când apari și nu știu clar unde ești
lasă-mi ceva semne una două povești
pune-mi inelul pe deget aruncă acel pistol
și bea din paharul acesta gol
lumea va crede că ești fericit din cauza vinului
nimeni nu va recunoaște misterul chinului
nimeni nu va afla pasurile împletite cu noapte
cu brațe și buze de prune coapte
și nici nu ne va șlefui porțile
nimeni nu va ghici pe unde au trecut frontiera sorțile
pe care le strângem aplecându-ne
printre vreascuri pierzându-ne
să aprindem focul în casa noastră de pe din jos
din valea lui nimeni cel frumos
nimeni nu va auzi animalele îmblânzite
vorbind pe limbile noastre aiurite
și noi pe freamătul lor născocit între stei
nimeni nu va ști de suntem bărbați ori femei
doar noi vom dansa cu rodanele-n mâini
petrecând focul în drumul spre pâini
privind în grădina unde ne-am întâlnit
prin val de năframă netivuit
Comentarii
mariana -
Da, setcarii...nu-mi sunt străini. Cu drag.
Virgil -
Mariana, in ciuda faptului ca nu vreau sa invat si nici sa fortez pe nimeni sa ofere comentarii la comanda totusi as vrea sa reiterez faptul ca aici astepatam comentarii pertinente. De acum incolo am sa insist ca cei doi editori/moderatori pe Hermeneia sa se implice mai mult in acest sens si daca va fi nevoie vom lua si masuri disciplinare. Nu ma opun unei "personalizari" a modului in care se fac comentariile dar sub nici o forma nu vreau sa devina un fel de modalitate de trimis salutari sau alte amabilitati.
Aritmosa -
Mariana, ce e mai incitant: să spui „oh, doamne cât este de minunat” sau să exprimi de ce îți place un text ori mai ales de ce nu? În primul rând mai înțeleg și eu câte ceva, în al doilea rând ne cunoaștem mai bine. Creația înseamnă un pic mai mult decât o vrajă rostită. Sunt de acord cu Virgil în privința amabilităților, de la care, drept să spun, mă așteptam la un comentariu pe text. Mi se pare mai convingător să arăt celuilalt ceva, cum se face un lucru sau cum să te ferești de un pericol, decât să îi spun pur și simplu.