Copacul e un braț abrupt
Spânzurat de cer
În prăpastia întunericului
Ea este Eva
Eva se deschide din Adam
Ca plânsul unei ape descompuse
In atomii primordiali ai fericirii
Liniștea se scurge
S-a deschis
Eva se scurge
În infinit
Adam mereu e verde
Elixirul lui – lichidul cărnos din piatră
Ce-i scapă printre rădăcini
Adam e o balanță dezechilibrată
Un devorator de vise
Fără margini
Poezie:
Comentarii
Dihania -
ma duce cu gandul la muntii adam si iova/eva, de la pojorata, langa campulung moldovenesc. ai ajuns pe-acolo?
Fluerașu Petre -
Vad aici o altfel de geneza, moderna. Cel mai mult mi-a placut versul Adam mereu e verde. Are o usoara tenta ironica. Prinde foarte bine poezia, avand versuri scurte si reusind sa suprinda aproape in fiecare moment printr-o exprimare libera. Felicitari petre
bakemono_ella -
dihania, petre, ma bucur ca va place creatia mea, dincolo de cuvintele mele am zugravit pentru voi un tablou, plin de simboluri pentru mintea si sufletul vostru... queen