Iar scrii o poezie fără rimă nepoate? O revoluție fără participanți.
Doar să fie cu amor nelimitat în stepa alocată de editori.
Apoi să vină blocarea memoriei de sine, înainte de a face ceva nou.
Reverie cu taraf și paharul de vin în proximitatea labei, asta vrei.
Să scăpam de incurabila întârziere a cuvintelor zice Kirkerbard.
Nerațiunea de a fii propri noștrii copii.
Cum vine asta? Vidul golit de vid este un corp întreg. Corolar :
Dacă îndrăznim să o zicem atunci Există !
Vreau să-mi amintesc aerul în care râdeam cu tine.
Aerul în care muream fără tine.
Ca o nebună fugeai diagonal și râdeai dând telefoane la întâmplare.
Imi explici trucul de a ieși din camera ta fără a ieși de loc.
Adică părăsindu-mă dar rămănând cu mine.
Vara Mercedes strigă: e tarde, iar noi dansăm tango ca un viol vertical.
Iți plac numele astea: Hector, Astor, Suares, Garcia ?
Să le notezi pentru urmașii tai legitimi dar și cei din flori.
Viitorul meu este inundat de pene și zdrențe.
Cine a zis că bunicii luau icoanele sub plapumă ?
In jurul melancoliei mele strălucea sublimul ca un struț.
Axa mea poetică e transversal proptită de întâmplări paralele.
Port masca și peruca declamării de nonsensuri.
Testez adevărul, curbarea rațiunii în spațiul necontrolat emoțional.
Trag cu ochiul spre cărbunii din soba psihologului. Fumăm.
Pisica lui Young zâmbește din fundul smântânei.
Cărțile scot aburi de autofagie intelectuală.
A nu fi este arta negației, zice mătușa Mercedes sărutându-mă pe buze.
Asta înseamnă: cară-te în câmpurile afectate de o virilitate explicită.
Cădeau din mine berze transpirate, mirosind a moarte proaspătă.
Câtă singurătate poți afla din vârful mansardei poetice.
Plasticitatea cuvântului greață de pildă!
Aroma fragilului de care ne agățăm cercetându-ne aura.
Stau pe spate proptindu-mi căderea, declinul.
Lapidarul vorbelor dezgolite până la schelet.
Curg frunzele ca lapovița. In urechi am câteva requieme nescrise.
Scuip în ochelari produsul vizual plin de aberații ca mine.
Afară, Canova a mai plasat o statuie la vânzare. Mercedes închide cu regret fontanela.
Vă spun, șampania băută cu mătușa e mai dulce la umbra felinarelor cu gaz.
Comentarii
Virgil -
nepotul scrie matusii un poem. acesta este un text care se vroia scris de mai multa vreme. asa imi pare mie. dar nu a reusit sa se scrie decit abia acum. si poate a facut bine. fiindca acum toate par mai coapte, mai ajunse la maturitate. si metaforele si sugestia. pentru un text care are meritul de a fi putut fi la fel de bine o proza dar care a ales "violul vertical" al texturii poetice.
Aranca -
pasaje valoric interesante din text: "Cum vine asta? Vidul golit de vid este un corp întreg. Corolar : Dacă îndrăznim să o zicem atunci Există ! Vreau să-mi amintesc aerul în care râdeam cu tine. Aerul în care muream fără tine." "Cădeau din mine berze transpirate, mirosind a moarte proaspătă. Câtă singurătate poți afla din vârful mansardei poetice." atenție typo: "proprii noștrii copii" "Imi explici tricul"
nepotul lui rameau -
Sigur ca sunt greseli. Graba extentialista duce la zgomot de fond sporit. In inginerie controlam SNR sau signal to noise ratio. Cu cat numarul e mai mare cu atat mesajul trece mai clar. Multumesc Aranca. Am corectat.