Doamne Doamne
moartea!
să-mi umezeşti buzele când va veni
şi-mi va face gura amară
şi-mi va întuneca ochii

este la fel precum un vis

moartea
ne este superioară
nimeni n-o poate privi în faţă...

totul este inutil
mi-e frică
mi-e frică de câinele de lângă om
pentru că niciodată nu l-am înţeles
frică de neştiinţă
frică de ţara de unde
nu s-a întors nimeni

mi-e frică de acest colţ gol
de această noapte fără contur
şi de acest Dumnezeu al trecutului

cu instinct ascuns de animal
de piatră, de copac
mi-e frică de moarte...

oh
Doamne
anesteziază moartea
la fel cum faci de-atâtea ori
cu viaţa