Poezia

imaginea utilizatorului vasile-eugen
* * *

Lângă maşina de scris
poezia are forma unui duh
cu suflu neprihănit,
ca al căprioarei
vânată de lacrima lui Nicolae Labiş flămând.

La început o păzim,
să nu fie bântuită,
îi netezim fiecare colţ
şi găsim un loc la vedere,
cu semnătura noastră.

Ne gândim să-i dăm un nume de stradă,
de patrie, de os, de tăcere, de iubire sau plâns,
apoi o răsfirăm ca pe o salbă,
o mângâiem din priviri şi o scoatem la mezat,
unde lupii înfometaţi sar s-o devoreze.

Adesea ea învaţă să tacă, să îndure
ca un răstignit în ţările calde,
când ne spalăm pe mâini de versul său,
cu gusturile noastre străine, savante.

Comentarii

Foarte frumos acest text despre ars

Foarte frumos acest text despre ars poetica. Un singur vers ma deranjeaza. Acel rastignit in tarile calde. Mi-ar fi placut un exilat sau altceva, care sa arate exact indurarea. Rastignirea este ceva mult mai dureros, sfasietor, apropiat si asociat mortii.