ți-ai pus fața în palme
doar noaptea de caisă tulbure
îți curgea în plete într-un geamăt rănit de fiară
ți-a părut rău să te ridici atunci
să îmi mângâi
existența

doar gândul care-ți pendula între două lumi
ca un lupus cu ochii înlăcrimați
de gustul propriului sânge
râvnea spațiul
dintre cei
doi sâni
ai mei

ridică-te până ce din caisul nopții va
curge lumina spre stele
mi-ai spus
eu credeam numai în melcul fără ochi
care întrecea în înțelepciune
iepurele cu pălărie
din povestea
Alicei

și am uitat de lumea mea
în care minunile înotau în timp contra flux.