322

imaginea utilizatorului Trinity
Trinity -
*

afgane, uite ce mişto e afară!

vino să ne iubim pe lire sterline în Greenwich Park
sub stejarii liberi şi groşi
vom face copii cu ochi albaştri ca marea nordului
îi vom învăţa să joace şotron
pe ruta Kabul-Londra-retur
în timp ce morţii noştri
se vor călca în picioare pentru medalii de tablă
semnate de ultimul PM

vino afgane
împachetează-ţi doar ura
şi sandalele pline de glezne zbîrcite şi praf
soldaţii le vor spăla cu ochii secaţi de amintirile
celor explodaţi acum 5 minute

lasă-ţi femeile şi copiii în bălţile lor de sînge
uită ruinele şi putoarea cadavrelor de sub ele
vom merge în Tiger-Tiger
şi vom dansa pe Soulja Boy Tell’em
cu cîte o Stella în mînă

te aştept la 17.00 GMT fix
în King’s Cross la Starbucks
cînd ţara mea şi ţara ta se pupă pe frunte
în faţă la BBC
cu o mie de pumnale în spate

vino afgane,
vom bea Earl Grey şi Cappuccino Grande apoi
ne vom lipi tîmplele de la vest la est
cu ultimul glonte plătit din taxele mele

for Queen and country
Allah Karim

*(pentru Poppy Day)

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

îmi place poemul. am regăsit acea

yester -

îmi place poemul. am regăsit acea parte care mi-a atras atenția de la început asupra autoarei. Corina știe bine să îmbine ludicul cu tragismul. dar pe lângă aceste cuvinte de "lemn", pot spune că textul se potrivește cu ceea ce cred eu despre o poezie. so, for Queen & we are the champions!

iată un text pentru care mă abțin

Virgil -

iată un text pentru care mă abțin să scriu prea mult pentru că risc să devin prea „personal”. așa se scrie poezie ! cine are nevoie de amorul nostru, de dumnezeii noștri de zahăr și mir? cine are nevoie de patria noastră de mucava? alții au una de 5 mii de ani și toți se pișă pe ea. da, îmi vine să mușc. dar mă abțin. ca să nu aibă probleme burghezul din mine. o peniță. care oricît de aur ar fi e tot de tablă. să nu te oprești...

române,

sebi -

române, uite ce mişto e afară !

mi-a trecut de tangaj naţional, amestecul iluziilor perpetuee
reţin revolta, pseudo-manifestul, dar poezia nu e manifest !
emoţia apatridă, semi-apatridă, dihotomia naţionalitate-cetăţenie,
pentru poezie, mană cerească.
322? O indicaţie ? Oricum, nu prea sună a titlu de poezie. De ce nu 555, de exemplu?

@Paul & @ Virgil & @Sebi – in ziua

Trinity -

@Paul & @ Virgil & @Sebi – in ziua cind am scris poezia se anuntase ca numarul soldatilor britanici care au pierit in lupta in Afganistan a ajuns la 322. Doar o cifra – una care continua sa creasca..who cares..?!
Ma bucur ca ati apreciat mesajul si ca nu ati impuscat mesagerul..
Mai mult: va multumesc!

@Cristina – WARNING!

(scenariu pt public 18+) .categoria thriller.
(setting – Royal Albert Hall, London, pick a date)
Inception (director’s cut) (last act..continued)
“..si afganul veni in camasa lui lunga si alba (pantalonii si chilotii ii fusesera confiscati la Heathrow de o vamesa rea)..ovatii!!..Cristina Stefan imbracata ca un ferrero rocher, in Jimmy Choos, asezata picior peste picior (ambele ale ei!) in primul rind linga scena.
..afganul isi ridica incet camasa..femeile suspina adinc...barbatii isi incordeaza mandibulele pina la crapare de masele..Cristina se ridica in picioare (inca ale ei!) cu ochii fixati pe aparatura afgana (oferita cu prisosinta de Allah)...in jurul pieptului paros al afganului un alt gen de aparatura (ce pare a nu fi fost oferita de Allah ci mai degraba home-made) pe care Cristina nu o pricepe dar pe care spera s-o poata comanda cit de curind de pe ebay.
Mina afganului aluneca incet spre una din aparaturi – sala isi tine respiratia, sala se face vinata la fata, ochii Cristinei sint cit doua farfurii de craciun gata sa crape:
‘Boooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooom’
Ultimul gind al afganului – Allahu Akbar! – (I’m gonna fuck 72 virgins – hope they do not look like the one standing in the front row)
Ultimul gind al salii: – Show must go on! We want Queen! We want Queen!
Ultimul gind al Cristinei – ‘Bloody hell!!’ [literally] great special effects!!!...Whoops, where the fuck are my Jimmy Choos? Silly me – they ar still on my feet, one in the 15th row, one by the EXIT.

THE END?
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Ion: Marieeeeee..Fa, proasto, cind mai dai download pa isohunt pune fa titrarile ca nu intelesei un cuvint din ce-o zis aia tocma’ la capatu’ filmului: tu-le muma lor di inglezi cu afganii lor cu tot.
Maria: ba, baaa ioane ba,iar ti s-o urcat Stella la cap? taci ba si freaca di titirez si nu murim si noi ori Doamni firesti (si Maria isi facu cruce de trei ori) – sa raminim, asa, in limbo”.

THE END.

Până să citesc acest poem nu am

margas -

Până să citesc acest poem nu am crezut că se poate scrie poezie cu afgani și cu soldați britanici. Însă autoarea un talent reportericesc, poemul e și o relatare de la fața locului.
Foarte interesant, recunosc, zic și eu că merită continuată această linie, pentru că e proaspătă, sinceră și se simte de ambele părți ale 'baricadei'.
Margas.