iarna asta-i ca un pântec
leagăn alb ascuns de oase
dintr-un ghem de vifor coase
adormitul maicii
cântec

adormire-n cânt suspină
și fulgi răsfirați în casă
care-aprind lemnele ca să
dea spre lumânări lumină

lumânări două-n cărare
vor afla să ne aștepte
cu lumini de aripi drepte
prinse-n ceară fiecare

ceară sură de coline
multă le-ar așterne pașii
când spre urme ar săpa și
le-ar găsi cu iarnă pline

și-n loc iarna se adună
ca un abator de sănii
atârnând cârlige rănii
carnea face-albită dună

iar sub dunele ninsorii
fire lungi au cuib în gheață
vine iarna și ne-agață
de chibrituri umezi norii

vine iarna ca un pântec
și ne macină-n ferestre
pruncul ei ucis a zestre
e al maicii plâns
descântec