sunt un magician cu un joben din cărămidă
şi o baghetă asemeni unui imens băţ de chibrit

port roba unui rege de amiază
în urma mea trena acoperă cu valuri largi
nisipurile deşerturilor prin care am trecut
strângând dedesubt
broaşte şi alte medalii îmbătrânite

astfel îmbrăcat oamenii nu îmi dau voie să urc
în mijloacele de transport în comun
fac băi de nămol în umbra mea
îmi dezvelesc carnea încă vie pentru a ascuţi în hăul ei
armurile

toate astea până când am să le zic în faţă
exasperat
identitatea dintre cuvintele
destin - intestin

trăiesc pentru un fluture
ce îmi cotrobăie rar
aerul din jur

pentru îndrăgostiţii ce-şi plimbă câinii lupi
pentru că doar ei ştiu exact ora
când porţile oraşului sunt închise
de baudelaire