Poem arab cu Gladis

imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

desigur convoluțiile ne dau inerție
pixelii vieții rumegă numai culori primare
și nu, nu slăbirea ascetică dă roade
nici dansul pe acoperișuri
1 - 2 - 3 - Fire
cu corpul blond dezbrăcat de orice mantisă
Gladis, trimite depeșe de alarmă..

muezinul a închis gradina gonind copii
cerșeau să se joace cu umbre
câți fotoni sunt într-o pată de umbră?
câtă narghilă încape într-o improvizație
Miles Davis?

și barba îmi crește spre cerul fierbinte
și cămila îmi zace toropită de căldura
dintre războaie
legată de gardul năpădit de cactuși
amintiri din acrul pasajelor cu amfiteatre goale

jucăm de secole scenariul unei arte colective
repetăm obsesivi greșeli, mereu ne cade
mâna pe aceleași clape albe-surde
sunt cele mai reci și mușcă ..

Comentarii

cred ca e un tipo pe aici daca nu cumva greseli "trimete despeșe" . ma atrage mai mult ultimele doua strofe; in mod deosebit "și barba îmi crește spre cerul fierbinte și cămila îmi zace toropită de căldura dintre războaie" intrebare: de ce e totusi poem arab? si cine o cunoaste pe Gladis?

Aranca multumesc de corectie. Scriu, intr-o pauza de 10 minute la servici . Suna telefoanele, ecranele colorate imi distrag atentia, radioul murmura Miles Davis sau Tom Waits. Dincolo de gardul de sarma ghimpata zaresc niste camile rumegand scaietii zilei. Ziarul imi aduce aminte ca s-a mai terminat un razboi. Gladis secretara intreaba daca vreau cafea . In mana stanga are un fax de SOS si la gat si-a legat un fular albastru. Viata e un blend zic eu, la fel si poezia care ma ajuta sa traversez stupidul zilelor.