Îmi șterg lacrimi de sânge cu ștergarul de cânepă,
Așa cum Îți ștergi roua din iarbă cu diminețile.
Tron se numește scaunul împăratului,
Cela ce domnește în necuprins și imaginar.
La noi, însă, între țărani și păstori,
Odată cu trecerea din viață în moarte,
Tronul devine strălucire și libertate,
Iar sicriul, îngrădire, slujire, eternitate.
De aceea, românii numesc sicriul tron.
Bătătură se numește pământul moștenit,
Cel care e muncit din străbuni și a rodit.
La noi, însă, între țărani și păstori,
Odată cu trecerea din viață în moarte,
Bătătura este pielea tăbăcită din palmă,
Aspră urmă a muncii, sudoare, sudalmă.
De aceea, românii numesc bătătura muncă.
Răsărit se numește în orizont lumina,
Cerbul în stânci, firul ierbii și zâmbetul tău.
La noi, însă, între țărani și păstori,
Odată cu trecerea din viață în moarte,
Răsărit este grâul ce a înfrățit și înmulțit,
Judecata de Apoi și pâinea ce s-a sfințit.
De aceea, românii numesc răsăritul început.
Comentarii
andreea iancu -
da, regasesc un text profund si induiosator. ¨De aceea, românii numesc sicriul tron.¨ vorbesti despre inceputuri, despre treceri, despre transhumante fiintiale. nu pot sa nu remarc simplitatea si denuntarea pe care o afirmi ca sentiment si punerea fiintei-in-lume, ¨La noi, însă, între țărani și păstori, Odată cu trecerea din viață în moarte, Răsărit este grâul ce a înfrățit și înmulțit, Judecata de Apoi și pâinea ce s-a sfințit.¨ libajul este potrivit pt un astfel de gen de poem, Medeea
lucian -
mulțumesc pentru aprecieri Medeea! te mai aștept.
alma -
Ceva între Goga și Blaga, ceva ce îmi amintește de textele pe care trebuia să le învățăm pe de rost pentru bac. "De aceea" oscilez între a reciti poemul, pentru a-i descoperi lucrurile, bune și rele, și a-l respinge. Cred, totuși, că ar putea rămâne unul dintre poemele cele mai reușite ale tale, de până acum. Ar fi o idee să mai scrii în același stil.
lucian -
da, Alma! cred că poemul e scris așa cum spui "Ceva între Goga și Blaga".